marți, 12 aprilie 2011

Efemerul e singurul perpetuum

de ce s-au inventat cuvintele" mereu", totdeauna", "pentru totdeauna", "vesnicie", "infinit"?
ati observat voi vreodata ca ceva e infinit? am inventat aceasta notiune din lenea noastra de a merge mai departe. am presupus-o doar, ca scuza a dezinteresului nostru pentru adevar, ca perdea pentru acoperirea ignorantei noastre, ca justificare pentru neputinta noastra, ca tablou ce trebuie sa inlocuiasca o realitate pe care nu ne simtim capabili de a o cladi.
am mers vreodata "in nestire"? am cautat noi vreodata ceva "pana in panzele albe"? ne-a interesat pe noi ceva atat de mult, incat sa-l facem sa functioneze "mereu"?
utilizam abstractul pentru a da o masca toanelor noastre de moment. inlocuim cu abstractizari o utopie (se poate spune asa? nu este un pleonasm in sine alaturarea lui "abstractizare" cu "utopie" in acest caz?).
iubirea "vesnica" se termina ca o lumanare, dupa ce i s-a ars fitilul, pentru simplul fapt ca nici pe noi nu ne-a insemnat nimeni cu "viata vesnica". alegem din instinct alte directii decat "vesnicia". de ce? din constienta subconstientului nostru, ca nimic nu e vesnic, dar ne incapatanam sa spunem "pentru totdeauna!".

LIMAHL - Neverending Story
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

10 comentarii:

  1. Toti ne-am cicnit de aceste cuvinte la un moment dat. Eu nici nu m-am gandit sa le deslusesc. Si nici la filme de groaza nu ma uit

    RăspundețiȘtergere
  2. Avem cam multe toane.
    Totuși , dacă n-ar fi „mereu„, „până în pânzele albe„ etc. , cum ne-am mai descoperi limitele ?(inferioare)

    RăspundețiȘtergere
  3. Dorian, Gina, va multumesc ca v-ati oprit si voi asupra efemerelor randuri si ganduri. Ca oameni, cautam mai departe...

    O zi buna voua!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu cand cred ca am dreptate merg pana in panzele albe. Asa sunt eu...

    RăspundețiȘtergere
  5. Cristi, raspunsul asta se leaga cu cel de la postarea anterioara. Te inteleg... :-)

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Din cauză că sună frumos; ăsta este motivul care ne determină să spunem..."pentru totdeauna!".

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, Catalin. Si ne place sa credem acest lucru. In acel moment ne dorim cu toata fiinta. Doar atat, ca mai apoi, de cele mai multe ori, nu mai aparam acel lucru ce ne-a adus frumosul iar el se risipeste...

    RăspundețiȘtergere
  9. Bine te-am regăsit!
    Avem 'darul' de a absolutiza nepermis de mult, de prea multe ori.

    RăspundețiȘtergere
  10. Bine ai revenit, Tibi! Sau "Bine NE-am regasit!"
    Da, se pare ca de la povestile auzite cand eram micuti ni se trage. Niciodata nu ni se spun povesti realiste. Ca urmare, inconstient, cautam sa prelungim copilaria si mai tarziu. "A fost odata ca niciodata...", "si-au trait fericiti pana la adanci batraneti, ca daca n-or fi murit, mai traiesc si astazi"... si-asa merge dezmierdarea mai departe :-)

    RăspundețiȘtergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...