Ce simti din simt...

 se-ngramadesc celulele din mine 

 în cotloane, intrând una-ntr-alta, îmbrăţişându-se singure, 

 în lipsa mâinilor tale, 

 din dor de tine. 

 fiecare zi e un baros ce bate suliti de oţel în carnea mea 

 până când braţele tale vor ajunge din nou să mă-nconjoare. 

 privirea mi-e arsă de nevederea ta 

 şi umblu oarbă pe străzi, cu cărbuni de jar în locul ochilor, 

 amuşinând ca un terrier urmele tale din vânt. 

 fără atingerea degetelor tale şi părul îmi e rebel 

 făcându-mă să arăt că o gorgonă furioasă şi răzbunătoare 

 ce nu-mi place a fi. 

 şi tot ce mănânc are gust de lacrimi şi de scrum  

 în lipsa urmei sărutului lăsat de buzele tale. 

 fierbe în mine absenţa ta şi 

 clocotele îmi umflă ochii. sunt două cazane mari, încinse. 

 iar inima mi-a devenit un gong

 şi fiecare bătaie e o autoincinerare.

 aş vrea să-ţi spun, dar tot ce-aş zice, s-a mai zis 

 aş vrea să-ţi scriu, dar tot ce-aş scrie, s-a mai scris. 

 si n-are rost.

 dar te-aş vedea... da... şi te-aş avea... 

 caci numai cel ce de-atâta timp dorul în el îl poartă 

 mai poate şti

 ce simţi din simţ...