duminică, 24 octombrie 2010

Ce simti din simt...



 se-ngramadesc celulele din mine 
 în cotloane, intrând una-ntr-alta, îmbrăţişându-se singure, 
 în lipsa mâinilor tale, 
 din dor de tine. 
 fiecare zi e un baros ce bate suliti de oţel în carnea mea 
 până când braţele tale vor ajunge din nou să mă-nconjoare. 
 privirea mi-e arsă de nevederea ta 
 şi umblu oarbă pe străzi, cu cărbuni de jar în locul ochilor, 
 amuşinând ca un terrier urmele tale din vânt. 
 fără atingerea degetelor tale şi părul îmi e rebel 
 făcându-mă să arăt că o gorgonă furioasă şi răzbunătoare 
 ce nu-mi place a fi. 
 şi tot ce mănânc are gust de lacrimi şi de scrum  
 în lipsa urmei sărutului lăsat de buzele tale. 
 fierbe în mine absenţa ta şi 
 clocotele îmi umflă ochii. sunt două cazane mari, încinse. 
 iar inima mi-a devenit un gong
 şi fiecare bătaie e o autoincinerare.

 aş vrea să-ţi spun, dar tot ce-aş zice, s-a mai zis 
 aş vrea să-ţi scriu, dar tot ce-aş scrie, s-a mai scris. 
 si n-are rost.
 dar te-aş vedea... da... şi te-aş avea... 
 caci numai cel ce de-atâta timp dorul în el îl poartă 
 mai poate şti
 ce simţi din simţ... 


3 comentarii:

  1. Sa fii la fel de inspirata si pe blogul celalalt !

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc, gabriela. acela l-am facut pentru ganduri "ascunse". de aceea "punctul proxim". sau ca atelier pt acesta. mai vedem cum o sa decurga.
    o seara faina!

    RăspundețiȘtergere
  3. Atunci sa ai cat mai multe ganduri "ascunse" !
    O saptamana pe sufletul tau!

    RăspundețiȘtergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...