De negru

Imi vine sa evadez din realitate si sa caut un colt de imaginatie pe care sa-l transform in traire. Dar viata nu-mi da pace.
Atarna pietre de moara de grumazul meu si ma trag in jos, incercand greu incheieturile coloanei mele vertebrale.
Ma apas pe abdomen in speranta ca muschii ma vor ajuta sa ma indrept.
Vad negru-n fata ochilor si tot ce e frumos si cunoscut dispare. Lasa in locu-i, doar un gust amar, lesios, o cale nevazuta si deloc sperata si nicicum dorita. Intrebari "De ce asa?", "De ce acum?" ma sfredelesc si ma fac sa-mi schimb viziunea despre sensul vietii.
Am vrut sa fiu oarba pana acuma si sa nu vad si pajura, doar capul. Banul se intoarce insa si-mi rade in fata: "Te-am invins!" E ca un truc pe care l-a invatat pe cand juca poker Viata cu Moartea. Sau Black Jack. Dar e doar Black. Jack nu mai e. Eu sunt proasta la poker. Iar jocuri de noroc nu am jucat niciodata. Am jucat doar jocuri de ghinion. Se pare ca la ele castig. Configuratie de looser in orice pariu. Ma ridic la suprafata doar cand ceilalti ma lasa. E ca si cand i-ar spune uleiul apei "Ridica-te deasupra mea!".
Nu mai am putere sa lupt. Mi se pare si asa inutila orice miscare.
Raman inerta. Moartea o sa vina si dupa mine. Cand?