marți, 5 octombrie 2010

Cu sânge-n vene de statuie

Inca tanjesc sa trec mana-mi prin paru-ti
Si-ntr-ale tale brate
Pierduta sa ma simt.
Tacerea ta, ca o piatra de moara,
Mi-apasa existenta.
Mi-e dor de liniste in doi
Si de un pat cald,
Nesingur noaptea.
Si sufletul mi-e ciuruit de negrairea ta
Si goluri mi se nasc in inima.
De ce nu spui nimic,
Tu, atata de dorita fiinta?

De mi-ai ingadui sa-ti vin spre suflet,
Te-as invata ce-i nesinguratatea,
Ti-as alunga teama din ganduri,
Inlocuind-o cu glasul meu, in noapte,
Ca sa m-auzi,
Cand recele gandului de solitar
In trup ti se-aciuieste.
Si nu m-as pierde de la gandu-ti,
Decat atat,
Cat sa-ti ingadui tie clipa
De a ma vedea
Si atunci cand nu-s sub a ta mantie.
Si sa ma vezi, asa cum sunt:
Statuie dezgolita
De panza sa inaugurala.

Mi-e marmura azi gandul,
Si sufletul e-o rana azi.
Mi-e sange-n gand.
In gandul meu la tine...

4 comentarii:

  1. Multumesc, Ana! Ma bucur ca iti place...
    O seara linistita!

    RăspundețiȘtergere
  2. ultimele patru versuri imi plac foarte mult..
    imi permit sa postez ceva asemanator:

    te sarut salbatic,

    pana iti va curge

    sange

    din buze.

    asa, vei simti,

    cat ma doare

    lipsa ta.

    RăspundețiȘtergere
  3. multumesc de semn, dragos! ma bucur ca inspir...
    scrie!

    RăspundețiȘtergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...