Cu sânge-n vene de statuie

Inca tanjesc sa trec mana-mi prin paru-ti
Si-ntr-ale tale brate
Pierduta sa ma simt.
Tacerea ta, ca o piatra de moara,
Mi-apasa existenta.
Mi-e dor de liniste in doi
Si de un pat cald,
Nesingur noaptea.
Si sufletul mi-e ciuruit de negrairea ta
Si goluri mi se nasc in inima.
De ce nu spui nimic,
Tu, atata de dorita fiinta?

De mi-ai ingadui sa-ti vin spre suflet,
Te-as invata ce-i nesinguratatea,
Ti-as alunga teama din ganduri,
Inlocuind-o cu glasul meu, in noapte,
Ca sa m-auzi,
Cand recele gandului de solitar
In trup ti se-aciuieste.
Si nu m-as pierde de la gandu-ti,
Decat atat,
Cat sa-ti ingadui tie clipa
De a ma vedea
Si atunci cand nu-s sub a ta mantie.
Si sa ma vezi, asa cum sunt:
Statuie dezgolita
De panza sa inaugurala.

Mi-e marmura azi gandul,
Si sufletul e-o rana azi.
Mi-e sange-n gand.
In gandul meu la tine...