joi, 21 octombrie 2010

Ieri a-ncercat ispita sa... ma ispiteasca

Ieri a-ncercat ispita
sa ma ispiteasca
"Fa ca mine!-  imi zicea-
Uite, eu sunt la moda!"
Ma uit la ea:
ea- zdrentaroasa
cu mintea-n bucati
si sufletul spart.
Ma gandesc: "Ce-o vrea
si asta de la mine,
nefericita fiinta?!"

"Ia uite-aici!" - nu se lasa ea
si-mi arata niste oameni chinuiti.
Eu nu-nteleg si-o-ntreb:
"Ce vrei cu ei?"
"Hai sa-i hulim!" - imi zice
si se-ntoarce spre ei a dispret
cu gand c-am s-o urmez.
Dar n-o fac.
"Sunt prea batrana - ii spun -
De ce te-as asculta?!"
"De ce? De-asa, c-asa sunt eu,
cand eu spun ceva,
lumea vine dupa mine..."
"Si-unde-ai ajuns? - o-ntreb.
Ea tace. E prima oara
cand nu mai are
ce sa-mi zica.

Ma-ntreb: i-o prii ei
mintea-i zdrentuita
si sufletul farame???
De-atata ispitire
se destramase...
toata...

3 comentarii:

  1. Nu i a lumii banalitate . Nu i a cerului sublim . E doar incertitudine . A ei

    RăspundețiȘtergere
  2. Madalina, Catalin, multumesc pentru trecere.
    Am scapat, Catalin, nu ma mai are asa usor ca-n tinerete ;-)
    Madalina, atunci sa ramana in incertitudinea ei! ;-) Eu mi-am gasit drumul :-)

    O zi frumoasa va doresc!

    RăspundețiȘtergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...