Fericita Elise

Fericita Elise, a reusit sa inspire un suflet in care salasluia frumosul si sa-l transforme in nestemata!

Cati dintre voi nu au fredonat macar o data in viata "Für Elise" a lui Beethoven? Cine stie cine a fost aceasta femeie? Ce suflet a avut? Ce viata? Cum arata? Ce culoare de par avea? Ce ochi avea? Ce-i placea sa poarte, atunci, pe acele vremuri? Si, mai ales, ce avea ea asa de deosebit si de cursiv in ea, de a putut sa-l inspire pe muzician creand o piesa ce avea sa devina una dintre cele mai cunoscute si reprezenative din creatiile marelui compozitor al vremii, Ludwig van Beethoven?

"Für Elise" - piesa -, asa cum o stim noi astazi, este o bagatela pentru pian in La minor, compusa in jurul anului 1810. Lucrarea este supranumită Für Elise deoarece pe manuscrisul original scria Für Elise am 27 April zur Erinnerung von L. v. Bthvn (Pentru Elise, în 27 aprilie, ca amintire de la L. v. Bthvn). Au fost si la acea vreme intrebari cu privire la aceasta "Elize". Unii sunt de parere ca era vorba despre Theresa de Brunswick (Therese von Brunswick) si ca, initial, piesa trebuia sa se numeasca "Für Therese", deoarece manuscrisul se gasea in posesia Theresei de Brunswick, de care compozitorul se indragostise.  Aceste opinii nu sunt insa unanim impartasite. Altii sunt de parere ca piesa a fost scrisa ca dedicatie unei alte Therese si anume a fost compusa pentru Therese Malfatti von Rohrenbach zu Dezza, o eleva de a lui Beethoven, pe care acesta o ceruse in 1810 in casatorie, cerere care a fost din pacate refuzata. Fiica a unui mare comerciant vienez, Jacob Malfatti von Rohrenbach, ea refuza casatoria cu marele compozitor, maritandu-set ulterior cu nobilul și omul de stat austriac Wilhelm von Droßdik.

Viata joaca feste si uneori, chiar daca impinsi de curiozitate sa aflam cele mai interesante amanunte care ar putea da lumina si savoare unui lucru creat, trebuie sa ne multumim doar cu umbre ce amintesc de posibile realitati, insa fara fundamentul certitudinii.

Astfel, din dorinta de a elibera povara anonimatului si a necunoasterii, cercatarile unora au scos la iveala si o a treia alternativa si anume, ca Elise ar fi de fapt  Elisabeth Röckel, careia propiații îi spuneau Elise. O cântăreață germană venită la Viena în 1807 sau 1808. Elisabeth era sora lui Joseph August Röckel, el fiind cântărețul care a interpretat rolul lui Florestan în opera "Fidelio", într-un spectacol pe care l-a dirijat insusi Beethoven.

Iata cum taina care invaluie o astfel de piesa muzicala nu face nimic altceva decat s-o faca si mai frumoasa. O vesnica declaratie de dragoste, simpla, in cateva acorduri, insa memorabila. Acorduri de inspiratie, de romantism, note clare, curate, necomplicate si suave. Iubirea este peste tot. Nu mai are astazi importanta cine era aceasta Elise, cu atat mai putin daca ea chiar se chema asa. Important este ca a fost odata o "Elize" care a reusit sa nasca intr-un suflet de creator sensibil o piesa memorabila.