luni, 11 octombrie 2010

Si tac. Si scriu.

"Si scrie!" imi spune
Si vocea-i suna a porunca.
"De ce-ti lasi darul nearatat?"
"Dar ce-am facut?"
"N-ai facut! E vina ta!" si pleaca.

Si-ncep sa scriu
"Dar scrie!" aud din nou.
Sunt murmure. 
Mai multe voci 
ma cotropesc.
"Ai intrat aici, deci scrii!"

Eu am intrat in viata,
cand am intrat, nu stiam 
bine nici sa ganguresc.
"E prea devreme..." ingaim eu.
"Va fi tarziu. Ti-e vremea!"
Taioasa voce poate avea Destinul uneori.

Si tac.
Si scriu.

***
Daca as bea, poate-as simti cum creste in mine puterea,
dar eu nu beau. Vreau doar s-o simt asa.

Si tac.
Si scriu. 

N-am de ales...Destinul nu te iarta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...