Si tac. Si scriu.

"Si scrie!" imi spune

Si vocea-i suna a porunca.

"De ce-ti lasi darul nearatat?"

"Dar ce-am facut?"

"N-ai facut! E vina ta!" si pleaca.

Si-ncep sa scriu

"Dar scrie!" aud din nou.

Sunt murmure. 

Mai multe voci 

ma cotropesc.

"Ai intrat aici, deci scrii!"

Eu am intrat in viata,

cand am intrat, nu stiam 

bine nici sa ganguresc.

"E prea devreme..." ingaim eu.

"Va fi tarziu. Ti-e vremea!"

Taioasa voce poate avea Destinul uneori.

Si tac.

Si scriu.

***

Daca as bea, poate-as simti cum creste in mine puterea,

dar eu nu beau. Vreau doar s-o simt asa.

Si tac.

Si scriu. 

N-am de ales...Destinul nu te iarta