Cand mi-e dor de Eminescu. Si doar cateva vorbe.

Doar cateva vorbe...
Traim vremuri in care sa fii un romantic este echivalent cu a fi un desuet. Dimpotriva, daca ai invatat sa hulesti, esti deja considerat avangardist, modern, actual. Valori reale stau din ce in ce mai adanc ingropate, lasand, in schimb, plumburiul zilei de azi sa cotropeasca arta. Idei de marginalizati sociali sau atitudini extremiste iau locul artei. Fiinta-ti nu mai poate fremata, pentru ca este cotropita de frustrare. Sufletul nu mai cauta sublimul, pentru simplul fapt ca e prea lunga calea purificarii. Cautam rapid un mijloc facil de a ne propulsa in fata si pentru a ne erija ca lideri. Un alt termen foarte vehiculat si iubit astazi este "liderul de opinie". Chiar avem nevoie sa ne conduca cineva opiniile? Chiar nu mai suntem in stare sa avem propria opinie? Nu credeti ca nevoia noastra e cea de adevar si obiectivitate si nu cea de manipulare? De ce acceptam sa ne fie inoculate povesti cu brontozauri la ordinea zilei? Nu vedem dincolo de lucruri? Cand o sa ne deschidem iarasi sufletul la lucrurile simple si firesti, la echilibru? Ne place teribilismul si am ajuns sa ne hranim din el precum corbii din hoituri? Sau traim cu totii intr-o lume care apare ca o cutie prea mica, unde ne simtim siliti sa traim cocosati? Daca aceasta cutie e prea mica, nu ar trebui sa ne cocosam, ci ar trebui s-o spargem. De ce acceptam (unii) sa ni se spuna ce e azi "valoare"? Valorile sunt lucrurile simple, chiar unele dintre cele pe care noi le-am uitat... De ce sa nu ne intoarcem la ele? De multe ori, intoarcerea inseamna gasirea caii. Poate ar fi bine sa privim un pic si peste umar, inainte de a distruge toate podurile peste care am trecut. Poate am trecut un pod prea mult, peste o apa care nu mai duce nicaieri... Poate ca suntem pe drumul care duce spre Nicaieri, dar ne e teama sa o recunoastem si, mai rau, suntem prea orgoliosi sa ne intoarcem. Am intrat in acea masinarie care ne mananca de vii, dar ne incapatanam sa spunem ca noi o conducem. Noi nu mai conducem nimic, atata timp cat lucrurile sunt in cadere libera. Cine ar mai fi atat de naiv sa creada in astfel de iluzii? Si totusi, sunt voci care spun ca da. Ei bine, eu spun ca nu.
Va las sa ascultati ceva extrem de simplu...Sunt doar lucruri firesti...