sâmbătă, 30 aprilie 2011

Povestea unui abur neintrupat (Sunt fata care iubeste ploaia)

De ce nu vii in lumea mea
Sa vezi ce culoare mi-au capatat privirile,
Sa vezi ce sunete imi scoate pleoapa,
Atunci cand clipesc, gandindu-ma la tine,
Sa auzi ce cantece imi aluneca din piept in prag se seara?
De ce nu vii in lumea in care inca n-ai pasit,
Ca sa treci nalucile fricii in nefiinta,
Sa le prefaci in fum, mai efemer decat cel al tigarilor de foi?
De ce-ti feresti ochii de lumina sufletului,
Sau tu nu stii ca sufletul nu ucide?
Sufletul iese din trupuri, pentru a-si gasi printre semeni jumatatea
Iar tu o cauti in hauri...
Eu nu sunt jos, nu ma cauta in gropi,
Nu-ti risipi timpul cautandu-ma-n mocirle.
De ce te lasi sa aluneci in abisuri,
Cand e atata loc inspre soare?
Ti-as tine lumanarea pe unde umbli, in intunericii tai,
Dar ce sa caut eu acolo? Aceea nu e lumea mea.

Arunc franghii inspre tine,
Sa te tii de ele, sa te pot scoate la lumina,
Dar tu, parca te joci de-a baba-oarba cu viata asta,
De parca o ursitoare rea te-a blestemat
Sa ramai vesnic ratacit, ca un abur ce nu se poate preface in apa
Sa nu se poata niciodata aduna intr-o cupa,
Sa nu poata niciodata ostoi setea de iubire a nimanui,
Ca sa ramana o lume intreaga setoasa de dragostea ta,
In asteptarea semnului primului tau picur.

De-ai sti sa te prefaci in roua, macar,
M-as minti ca ai fi ploaie torentiala.
M-as tavali in iarba uda de tine,
Si-as spune ca inot.
Poate asa ti s-ar face si tie gand de ocean
Si-ai veni intrupat macar in mare.

Dar poate ca-ntr-o zi o sa uiti de toate fricile tale
Si ma voi surprinde intr-o dimineata,la cafea,
Ca, loc sa citesc linistita noutatile,
Va trebui sa fac fata unui torent ce ma va lua pe sus.

Eu stiu ca tu azi esti doar un abur,
Dar eu invat de acum sa inot.

Photography

8 comentarii:

  1. S-a încheiat frumos.
    A rămas speranţa...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, Cata, ca ma gandeam la tine. Prea m-ai criticat ca-mi sunt cernite scrierile. Gata, am hotarat sa le dau o noata mai optimista... iar acum invat sa inot... ;-)

    RăspundețiȘtergere
  3. În romantismul tău este prea puternică logica!
    ”Arunc franghii inspre tine,
    Sa te tii de ele, sa te pot scoate la lumina,
    Dar tu, parca te joci de-a baba-oarba cu viata asta,
    De parca o ursitoare rea te-a blestemat
    Sa ramai vesnic ratacit, ca un abur ce nu se poate preface in apa
    Sa nu se poata niciodata aduna intr-o cupa,
    Sa nu poata niciodata ostoi setea de iubire a nimanui,
    Ca sa ramana o lume intreaga setoasa de dragostea ta,
    In asteptarea semnului primului tau picur.”

    RăspundețiȘtergere
  4. Tare plăcut e să- mi încep ziua citind un text atât de bun, înotând în iubire.

    Mă bucură încă o dată că am link- ul prin care urmăresc textele ce apar aici.

    RăspundețiȘtergere
  5. Gina, cred ca oricat mi-ar placea mie sa ma arunc in mrejele iubirii, de realitatea clara tot nu uit. Se pare ca asta este cea care m-a salvat de la orbirea propriu-zisa si de la adevaratele genuni. Da, prefer sa visez si sa scriu despre hauri, decat chiar sa cad in ele. Sau n-o fi asta iubirea-iubire, ca nu-i atat de oarba, precum s-ar zice... dar eu ma bucur ca-i asa :-)

    O duminica frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  6. D-na Maria Balasa, bucuroasa sa va am ca cititoare. Stiind ca stapanaiti chineza, ma intrebam cum ar suna asa un poem in limba madarina :-) Dar in rusa? Eu nu stiu niciuna din aceste limbi... Fericita sunteti!

    O duminica frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  7. E greu să promit acum un termen pentru traducere. Mi- am copiat textul şi încerc. Când e gata dau un semn.

    RăspundețiȘtergere
  8. Vai, Domana Balasa, eu doar ma intrebam, pentru ca e fascinant sa stii chineza, dar dvs. m-ati surprins atat de placut, luand aceasta ca pe o posibila "tema pentru acasa". Va multumesc mult! Zambesc. Imi sunteti draga! Multumesc inca o data! Mi-ati inmuiat sufletul acum...

    RăspundețiȘtergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...