marți, 7 septembrie 2010

Calatoria pana la Dumnezeu si inapoi

Stiu ca nimeni nu ma priveste pe gaura cheii. E doar Dumnezeu ce ma priveste de sus, dupa ce si-a terminat treburile sale mai importante.

In fiecare zi, cand ma duc la el, e la fel: se intoarce usor inspre mine si zice: "Te simti bine astazi cu tine?". Iar eu raspund dupa puteri. Azi ce-am sa-i spun? Azi am sa-i spun ca mi-am luat o zi libera din calendarul Sau si am ales sa las sufletul sa bantuie. Am sa-i spun ca azi m-am cautat pe mine prin noianul sau de fiinte aruncate pe lumea asta. Si m-am gasit. Un pic ici, un pic colea. Un pic in fiecare. In ce nu m-am ragasit? Nu m-am ragasit in Ura, nu m-am regasit in Blestem, nu m-am regasit in Minciuna, nu m-am regasit in Razbunare si nu m-am regasit in Uitare. Azi m-am gasit pitita dupa coroana mare unui pom mare, plin de roade: Iubirea. Iubirea da roade. Intotdeauna. Si acolo ma aflam eu. Printre crengile sale, printre poamele sale copate si imbietoare, frumos mirositoare.
M-am mai regasit apoi pe Ulita Sperantei, pe la inceputul randului de casute din dreapta, langa Izvorul mic al Fericirii. Mic, dar cu apa vie, la colt cu Bulevardul Implinirii. Era o ceata de vreo cinci tineri, fete si baieti si stateau la taclale. Da, ei erau cu totii fericiti. De asta-mi aduc aminte: purtau Fericirea pe chip. Unul zicea ca el acolo locuieste, la casa cu numarul 1.
Am mers azi mai departe, trecand pe langa Dugheana cu Iluzii. Goala. Ce bine! Nu am de ce sa-mi cumpar iluzii. Cui ii mai trebuie? Iluzii incearca atatia sa-mi vanda pe la colturile intunecoase ale strazilor, odata cu Hartile false ale Lumii. Caci, ma gandeam, ce sa fac cu ele? Daca tot sunt false...Umbla atatia cu imitatii, umbla atatia cu falsuri. Dar oamenii buni au aureole. Nu te-ai obisnuit inca sa le vezi? De ce-i privesti cu ochii? Nu asa ai sa-i vezi. Priveste-i cu sufletul. E asa de usor. Nu poti? Nu stii cum? Uite-asa... Incearca!

Cineva mi-a facut cu ochiul de dupa o usa intredeschisa. Era Ispita. "Dar tu ce mai cauti  ziua in amiaza mare in strapsuri?", o intreb. Ea zice:"Ei, asta-i buna! Eu sunt Ispita. I S P I T A. Ai auzit de mine?". "Ba bine ca nu!" ii spun eu. "Hehe! ce mai imi dadeai tarcoale prin tinerete!". Dar acuma ce sa fac cu ea? Nimic.

Si m-am oprit la poarta Iertarii. Si am sunat. Da, ea e intotdeauna acasa. Si e o gazda primitoare. M-am dus sa beau o cafea cu ea, ca sa imi tina treze Amintirile bune. Imi place zambetul ei. Mi-a placut intotdeauna. E mereu ingaduitor. E bun, cum era bunica. Doar ea stia sa mai zambeasca asa. Of, acum mi-e dor de bunica. Iar ea e dusa de mult in Imparatia Marelui Fauritor. Precis se bucura de iarba verde si de Lumina din Gradina Lui.

Dupa masa mi-am petrecut-o rasfoind carti. Cartea Vietii, pe care am inceput s-o citesc acum aproape 42 ani. M-am oprit um moment cand am constatat ca in fiecare capitol este vorba de Iubire. Era Iubirea mea. Sta scris acolo tot ce am facut cu ea anii astia: cata am primit, cata am dat, ca pe un raboj. Alaturi, era o masura. Era masura lui Dumnezeu. Dar era atata de inalta incat nu am putut sa-i zaresc capatul, nici daca as fi stat culcata si as fi privit in sus. Iar a mea - atat de mica! M-am intristat atunci si l-am intrebat cum face El ca Iubirea Lui e atat de mare. Mi-a raspuns: "Nu te intrista, eu traiesc de cand lumea asta si voi mai trai pana la sfarsitul ei. Tu esti doar trecatoare si e firesc sa poti duce doar atat. Nu te-mpovartez cu mai multa. Bucura-te ca o ai! E atat cat trebuie.".
Si am plecat apoi mai departe. Daca as fi trait sute de ani, inseamna ca iubirea mea ar fi fost si mai mare. Nu ma bucura gandul vesniciei, ci a maretiei iubirii.

La iesirea din Cetate, un inger mi-a spus: "Uite aici o Cheie. Cu ea poti sa deschizi Poarta si atunci cand Ingerul Pazitor al Portii Raiului doarme". M-am mirat de bunavointa lui si ma gandeam ca precis ma cunoaste el mai bine pe mine decat ma cunosc eu insami, daca a avut el incredere sa-mi lase accesul la usa lor mereu deschis.
Oricum, ma duc cu drag la EI. Dar azi, atat a fost.

6 comentarii:

  1. Si te-am iubit in zilele cu sot,
    La fel ca si in zilele impare.
    Si te-am iubit in zilele cu ploi,
    Cum te iubeam si-n zilele cu soare.

    Si te-am iubit cand toate blestemau.
    Si te-am iubit cand totu-ti sta-mpotriva.
    Si te iubeam cand relele curgeau.
    Si te iubeam - iubirea-i recursiva.

    Si te vedeam cum toti te paraseau.
    Si ascultam cum sufletu-ti se zbate.
    Si te priveam cum toti nu te vroiau,
    Dar iti rupeau din sacra-ti libertate.

    Si te citeam cand toti intorceau capul
    Si ma gandeam la tine tot mai des,
    Cand luna oglindeste in ea lacul,
    Sau invers...vroiam sa fi-nteles...

    Ma straduiam sa intremez contururi,
    Sa stii ca sunt acolo, zi de zi
    Si sa-mpletesc din gandurile-mi snururi
    Si sa te-ncing, la mine de-ai sa vii...

    Si asteptam sa se ridice välul,
    Care pe ochi singur ti-ai asternut
    Si te iubeam, uitand de tot amarul
    Si te iubeam, lasand ca m-a durut...

    Tu n-ai simtit cazand nici mana-mi, ce te tine,
    Nici inima-mi, pt ce esti, batand;
    Eu te iubeam fara sa-ti cer vre-un bine
    Si te iubesc si cand nu vezi, razand.

    Si te iubeam doar ca sa crezi in tine,
    Sa stii ca nu esti singur pe pamant
    Si tie-ti dau si zilele senine:
    Caci te iubesc...si-n usa de mormant....

    RăspundețiȘtergere
  2. Hmmmm... raman cam fara cuvinte... Din nou imi trimiti versurile mele...
    Cine esti?

    RăspundețiȘtergere
  3. ca sa iti raspund tot in versuri....

    "Daca gandul tau ar sti-o,
    Ratacit pe-un freamat dulce,
    Zarea toata ar topi-o
    Si la mine te-ar aduce.

    Dar nu-ti spune niciodata
    Glasul meu, acum cuminte,
    Inima-ti daca e data,
    Dupa-atatea mari cuvinte...

    Ce e dorul? Ce-i iubirea?
    Ce-i oftatu-n asfintit?
    Cum sa-ti talmacesc trairea
    Care-n mine s-a pornit?

    Cum sa-ti spun fara cuvinte,
    Dar cu-atata inteles
    Ochii mei - doua morminte
    Ce pe tine te-au ales...

    Si-am inchis in mine gandul
    Ca pe tine te-as avea.
    Ce simt eu stie doar vantul
    Si nimeni altcineva..."

    RăspundețiȘtergere
  4. vad ca ai o adevarata colectie cu versuri de ale mele. si totusi, nu stiu cine esti... cred ca un nume mi-ar fi mai de folos...

    o zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  5. inseamna ca sunt multi aceeia care s-au bucurat sa citeasca versurile tale, de nu iti mai aduci aminte....pana la urma nu stiu daca conteaza ...

    RăspundețiȘtergere
  6. tocmai, ca nu sunt deloc multi. de aceea intreb. apoi, mi se pare o dovada de respect sa ne prezentam. imi vei raspunde la intrebare?
    si da, pentru mine conteaza. eu am fost intotdeauna deschisa. cer prea mult daca doresc sinceritate?

    RăspundețiȘtergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...