Eu am fost macelarul...

Eu am fost macelarul zilelor care s-au scurs. Le-am taiat cum am vrut. Le-am facut zob. Le-am facut carne tocata. Era nevoia de purificare si, ca la orice purificare, se taie totul ce e de prisos. Si asa, e cel mai bine sa faci sa dispara tot ce nu ai nevoie. Te cureti de resturi si apoi cureti masa de transare. Asa se lucreaza in orice abator.

Ati fost vreodata in abatoare? Ati vazut cu cate cruzime se izbeste in capul viteilor? Nu? Ei, bine, spectacolul nu este de invidiat, va asigur. Insa toti isi doresc carne frageda!

Cam asa se intampla si in viata: daca vrei ceva bun, trebuie sa sacrifici ceva, chiar daca doare. E legea vitala. Altel nu se poate. Si apoi, nu vrei doar sa te multumesti cu resturi sau ciozvarte. Tu vrei sa te infrupti regeste! Ei bine, atunci ia-ti curajul si taie ca un macelar adevarat!
Sunt sadica? Ah, scuzati, va rog! Parca cineva vroia cotlet si cineva mai dorea pulpa frageda. A, nu? Gresisem? Vroiati un steak bine patruns? Atunci poftiti la spectacolul taierii!...

Sacrificati si voi din propria viata cate ceva: o zi din calendar, cand, in loc sa va uitati la fotbal, sa va luati mai bine iubita de mana si s-o duceti in parc. Sau o ora dimineata, in care sa va treziti mai devreme si sa pregatiti voi pentru ea micul dejun. Sau, o idee care stiu ca n-o sa va placa: luati-va inima in dinti si cumparati-ii voi sandalele pe care le tot admira in vitrina de doua saptamani, tanjind la ele si visandu-se ca le le incalta si ce picioare frumoase ii fac! Fiti voi cei care o surprindeti!
Taiati voi din timpul vostru o secunda pentru a o privi in ochi, intr-o zi, cand oboseala cu care vine de la birou i se instaleaza pe fata si spuneti-i: "Ce frumoasa esti tu pentru mine!". Si o sa vedeti ca fata i se va lumina. O sa va treziti cu un sarut, probabil, sau cel putin cu un zambet. In suflet, va va fi recunoscatoare. Va spun eu! Orice femeie are nevoie de asta!
Macelariti-va o dupa amiaza si faceti-o asa cum vrea ea. Ea e doar femeia care va iubeste! Si, oare, cate zile si nopti nu si-a macelarit ea, pentru ca sa va aduca voua fericire? De cate ori nu a adormit, oare, poate chiar plangand ca nu se simtea vrednica de iubirea voastra, doar pentru ca voi ati fost vesnic nemultumiti? Ea credea ca n-o iubiti si se straduia din tot sufletul sa va arate ca e demna de iubire in fiecare clipa. De cate ori ati fost mofluji cand veneati de la serviciu si preferati sa va intalniti cu prietnii la bere, in loc sa petreceti cu ea duupa amiaza? Si de cate ori nu v-a asteptat ea cu mancarea gatita pana se racea, ramanand flamanda pana veneati voi, dupa o ora sau doua de intarziere?
Oare ea cate sacrificii nu a facut? Ea nu merita mai multa atentie din partea voastra? Oare nu ei i-ati spus atunci: "Te iubesc"? Era alta? Daca era alta, era alta doar pentru ca atunci ii acordaserati - amintiti-va! - mai multa atentie decat acum. Erati mai putin concentrati pe voi insiva si mai mult concentrati pe relatie sa o faceti functionala. Si pe fericirea ei. Va amintiti? Atunci ati stiut sa va macelariti din timpul vostru pentru fericirea ei. Pe atunci, fericirea ei insemna si fericirea voastra. Si acum e la fel, numai ca nu va mai dati seama...

Si ce face femeia, cand vede ca barbatul a devenit deja insensibil la nevoile ei? Curata locul. Scoate si ea cutitul si barda si taie. Nu ai nevoie de mine? Ei, bine, nici eu nu am nevoie de tine! Sa vedem cand se trezeste barbatul din obisnuita sa levitatie si incepe sa sesizeze ca fara ea - FEMEIA - el e un... NIMIC...

Dar, in timpul asta femeia invata sa lupte, invata sa taie, invata si ea sa fie macelar...

Mai doreste cineva cotlet, va rog?...