Nu, nu-mi reneg tara, asa cum ati fi tentati sa credeti. Acolo se mai afla parintii mei, toate rudele si, la fel, toti bunii mei si adevarati prieteni. Oameni de care ma leaga amintiri de o viata. Pe ei nu am sa-i reneg niciodata.
Am ales insa astazi tema "ingroparea trecutului", pentru a-mi ingropa unele amintiri. Iubiri lasate in urma, oameni care au insemnat ceva odata in viata mea, dar care m-au ranit, oameni ale caror prezente nu mai vreau sa le simt aproape. Si asta pt ca m-ar durea. M-a durut si atunci si m-ar durea si acum. S-au instalat niste bariere. Cu timpul, pe campiile ideilor noastre pe care zburdam de nebuni, au crescut maracini. Iar acum nu as mai putea desteleni pamantul. Nu ar avea nici un rost. Unele din aceste amintiri au avut bagaje grele. Pietre purtate mult timp in spinarea gandului si a sufletului. Dar nu mai are rost. Au crescut balariile peste ele si le-au napadit. Ceea ce facea odinioara mirajul relatiei, arata acum precum localitatile parasite de pe langa Cernobîl: urme de ziduri prin care au inceput sa creasca copaci. Ruine existentiale ale caror priveliste mai mult ma ingrozeste decat sa-mi starneasca nostalgii. Si din astfel de locuri vrei sa dispari.
Nimeni nu poate sa traiasca ancorat in trecut. Te impiedica sa mergi inainte, sa vezi noul, sa vezi portile deschise. Daca zabovesti prea mult in fata portilor inchise, nu mai vezi calea spre viitor.
Nu este niciodata usor sa-ti iei ramas-bun de la ceva ce odinioara ai iubit. Dar mai bine sa-ti iei avant si sa te arunci inainte in viata, decat sa stai sa tanjesti si sa bocesti. Lumea aceea s-a dus, viata e acum alta, lumina bate altfel si ar trebui sa vedem si noua farama de lumina, poate ne arata ceva ce noi pana acum ne-am dorit, insa cautam mai mereu in locuri nepotrivite.
Ramas-bun, tu, Trecut, cu tot ce esti! Ramai cu bine!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...