File uitate din istoria Romaniei

Desigur ca majoritatea dintre noi nu am trait vremurile dinaintea comunismului, ca atare, cunoastem cel mai bine din istorie, ceea ce am trait in propria noastra viata, ceea ce am vazut si simtit, dar, mai ales, stim ce traim astazi. Ne declaram nemultumiti de starea actuala a tarii, majoritatea dintre noi. Doar pentru putini, ea a devenit un rai. E rai pentru cei imbogatiti peste noapte din afaceri ilicite, e rai pentru hoti, pentru inculti, pentru cei lipsiti de coloana vertebrala, pentru cei care se autodenumesc "smecheri", dar care lasa in urma lor pete imense de rusine pe obrazul Romaniei.
Tara noastra nu a fost mereu asa. Odinioara, Bucurestiul era denumit si "Micul Paris". Mai stie, oare, careva, de ce? Se mai gandeste cineva care sunt motivele care au dus la aceasta stare de fapt? Iar acum nu ma refer la politica, ci si la atitudinea sociala, la constiinta nationala, la umanul din noi, la expectantele noastre, la idealuri, la modelele pe care dorim sa le urmam, la planurile noastre si la telurile pe care le avem. Ma gandesc, acum, la viata noastra, ca individ, la acel sambure din noi care ne defineste, care ne facem sa fim asa si nu altfel.
Da, stiu, nu ne place ce vedem astazi in Romania, multe lucruri ne nemultumesc, dar ce putem face pentru a schimba aceasta stare?
Mai intai este necesara o analiza profunda a noastra, a felului nostru actual de a gandi si actiona, efectuate cu o sinceritate de mare rigoare, dar si la aruncarea unei priviri inapoi, in trecut, precum si o proiectare in viitor. Simpla constatare ca nu ne merge bine si lamentarea la nesfarsit sunt total insuficiente si la fel de ineficiente. Trebuie sa avem puterea de a face realmente ceva. Si trebuie sa ne uitam si la trecut, la acele vremuri cand a fi roman nu a fost o rusine. Caci, cine nu invata din trecut, savarseste aceleasi greseli.
Va marturisesc ca citesc cu mare interes cam tot ce-mi pica in mana din istoria Romaniei, dar nu numai trecutul, pentru ca si ziua de azi va deveni odata istorie. Se intelege, ma intereseaza tara mea, in special, chiar daca nu mai locuiesc de ani de zile in ea. Ea va ramane tara mea si la cetatenia romana nu am renuntat si nu voi renunta. Da, ma dezamageste tot mai mult acest neam al meu, dar tot acolo mai am oameni atat de dragi, care sufera cumplit din cauza a tot ce se intampla cu neamul romanesc la ora actuala. Oameni buni, ne-am pierdut simtul valorii chiar atat de mult, incat sa acceptam sa fim tratati in batjocura chiar de cei ce ar trebui sa ne dea exemplu, de cei care ar trebui sa stie, in primul rand, ce e onoarea, respectul, demnitatea, corectitudinea, valoarea?
Durerea nu o poarta numai cei ramasi in tara si care mai au o coloana vertebrala, care si ea, la randul ei, e incovoiata de atatea asupriri, nedreptati si faradelegi, ci si noi, cei dusi din tara, care pe unde prin lume, fiindca, spre deosebire de cei care au vazut in occident doar o sursa si mai buna de a fura, noi, ceilalti, trebuie sa ne caznim cum putem sa ne tinem obrazul curat. Caci, va spun, altfel esti privit cand spui intr-o alta tara europeana: "Sunt strain, provin din Statele Unite" (de exemplu, o tara dezvoltata) si cu totul altfel esti privit cand spui "Sunt strain, provin din Romania". Poate ma credeti sau nu, dar lupta unui roman intr-o alta tara pentru a se afirma este mult mai grea decat a bastinasilor tarii in care se afla si, la fel, mult mai grea decat a altor straini din tari mai dezvoltate. De ce? Simplu, pentru ca ne-am facut de ras si ne mai facem in continuare cu atitudini nedemne. De aceea nu ii inteleg pe unii dintre cei ramasi in tara, care ne acuza pe noi, cei plecati, de tradare. Care tradare este mai mare? A noastra, celor plecati si care mai incercam sa netezim obrazul botit al Romaniei, sau a lor, a unora ramasi in tara si care nu se sfiesc sa-i calce pe altii in picioare, sa fure, sa escrocheze, sa incalce legi si sa-si bata joc de valorile reale ale poporului, si de cele umane, in esenta? Care este aici, acuma, mai patriot si care este tradatorul? Pentru ca eu nu-mi amintesc in istoria Romaniei un exod intr-o astfel de masa, ca in ultimii ani si nemultumiri atat de profunde. Inainte, cand nu s-a mai putut, poporul s-a rasculat, s-a unit si a protestat. A stiut, macar, ce vrea. Avea un ideal, o definitie a ce si-ar fi dorit sa fie. Acum, se pare ca ne-am pierdut pana si idealurile, nici macar nu mai stim in ce ar consta ele, pentru ca nu mai avem scara de valori, ne-am privat de coloana vertebrala. Tacem. Iar daca vorbim, o facem in asa fel incat sa nu cumva sa iesim prost, orice ar veni. Nu ne asumam raspunderi. Ne complacem, cumva, intr-o vesnica lamentare si am devenit un popor care, pe jumatate se macina, in timp ce cealalta jumatate cotropeste din interior cu valuri din ce in ce mai mari de nesimtire, de aroganta, de prost gust, de agresivitate, atat verbala cat si fizica si care a ajuns din ce in ce mai mult sa paralizeze bunul simt , legea, dreptatea si chiar umanul, privit in samburele lui.
Cat timp va mai trebui sa acceptam sa fim umiliti in propria noastra tara? Veti spune ca, ce-mi pasa, daca tot nu traiesc acolo? Ei, uite, ca-mi pasa! Pentru ca acest spectacol nedorit a laut o amploare din ce in ce mai mare si a ajunsa sa acapareze tot mai multe nivele sociale, iar daca la inceput aveam ingaduinta lui "Iarta-l, Doamne, ca nu stie!", acum dimensiunile acestei plagi au devenit nimic altceva decat geamandurile care spun "Pana aici!". Sau, dragi romani, ati uitat ca inca mai avem o tara? Cati dintre voi v-ati intrebat, realmente: "Cum as dori sa arate Romania si ce pot sa fac eu pentru asta?". Asta in afara de a va plange. Caci, dupa ce ati terminat sirul de nemultumiri, ati reactionat, probabil, la fel, adica, ati inchis ochii si ati spus: "Eh, dar ce, sa fac eu asta?". Da, fiindca societatea esti TU! Tu esti Romania! Romania traieste prin tine. Daca TU nu schimbi ceva, TU fiind Romania, cine vrei sa schimbe? Dar, iata, ca o schimba altii si o schimba in rau, daca TU nu o faci! Incepe macar acum sa fii ROMAN! Adu-ti aminte ca te doare nedreptatea, te ustura nonvaloarea, ti-e sila de mizerie si esti satul de saracie si nesimtire. Aminteste-ti ca esti OM sa ca e dreptul tau sa fii DEMN! FII OM INAINTE DE TOATE si atunci esti si un bun roman! Nimeni nu-ti cere imposibilul. Iar daca te privesti acolo, inlauntrul tau, cu siguranta te vei gasi si stii ca, asa cum nu doresti sa-ti faca altcineva rau, vei recunoaste ca, daca vei mai accepta un astfel de tratament, esti singurul vinovat de raul care domneste peste tine. Inca nu e prea tarziu, dar trebuie sa ne trezim!
Ah! Si sa nu-mi spuneti acum ca fac politica! Adevarata politica, in fond, ar trebui sa fie o chestiune pur sociala. Iar socialul nu este altceva decat un individ multiplu. In consecinta, adevarata politica ar trebui sa fie o chestiune personala. Pentru ca e alegerea ta cum vrei sa traiesti. Adevarata politica nu sunt nici congresele, ale caror numai s-ar fi dori interminabil, al CC al PCR si nici tragerea spuzei pe turta vreunui alt partid postdecembrist, respectiv a membrilor sau reprezentantilor sai. Nu se cheama ca nu faci politica daca nu mergi la vot. Adevarata politica e parerea ta, este atitudinea ta, este constiinta ta. Adevarata politica ar trebui sa fie bunul tuturor. Iar daca tu nu te consideri demn de asta, atunci, cine s-o faca? Iar, daca pana acum nu ti-ai dat seama, tu esti, de fapt, politica. Politica este, de fapt, constiinta ta nationala.
Mai are rost sa va intreb acum in ce fel de tara v-ar placea sa traiti?

Va las acum in tovarasia unor randuri. Este vorba de o carte digitala, pe care o puteti citi cand aveti timp. Nu o luati ca pe o tema de casa, dar s-ar putea sa va raspunda unor intrebari pe care vi le-ati pus, poate, in sinea voastra, sau, poate, sa va arunce intr-un punct de unde sa aveti o noua perspectiva asupra unor lucruri si stari de fapt. Istoria ne invata, dar noi trebuie sa tinem ochi deschisi. Eu cred ca ne este dor sa redevenim noi.
http://cutiacuvechituri.wordpress.com/2011/05/19/lucian-blaga-in-diplomatia-romaneasca/

Multumiri pentru destainuiri, Victor Potra!

iertarea pacatelor

ne-am ingropat durerile ca pe niste cadavre
lasand fericirea sa strajuiasca mormantul
ne-am intors fata de la rau ignorandu-l
credeam ca suprimam raul
astfel oprind durerea

dar vin zile in care trecutul nu tace
vorbeste prin toti porii transpirand dovezi
aducerile-aminte ne-arunca-n genunchi
iar durerile invie din nou

nu putem cere vieti de-mprumut
in care straiele sa fie albe si roz
si nici sa carpim gaurile sufletului
cu ata iertarii nu putem

caci nu avem ce ierta
am putea cel mult sa ne iertam nasterea
prin pacatul suprem
iubirea

Traducere in limba maghiara a unui poem al meu "Dreptul la viata" - "Az élethez való jog"

Astazi am avut prima data surpriza de a-mi vedea tradus in limba maghiara un poem de al meu, e vorba despre poemul "Dreptul la viata". Traducerea a fost facuta de catre un prieten virtual, pe care l-am cunoscut prin intermediul site-ului de cultura Reteaua Literara, unde activam amandoi, este vorba de  Attila F. Balázs. 
Am vorbit acum cateva zile si mi-a facut aceasta propunere. Evident, am fost placut surprinsa. Astazi am primit aceasta prima traducere. Celor ce stapaniti limba maghiara, va doresc lecturare placuta. Pentru cunoscatorii de limba romana, am sa atasez si poemul in original.
Ii multumesc pe aceasta cale lui Attila, pentru semnul prieteniei lui!

***

Az élethez való jog

Ha itt lennél velem, kézen fognálak,

A vízpartra vinnélek,

Hallgatni a víz lágy susogását,

Amikor eléri a partot.

Felvenném a  zöld ruhámat,

Vállából sárgabarack rügyek buggyannának ki

Égből hulló magnólia szirmokból

Készült széles pántok alól.

Kezembe szorítanám a kezedet

Amíg egymásba olvadnának.

És meglátnád, hogy ágak nőnének

Az ujjaim helyén,

Zöld, hosszú és hajlékony fűzfa ágak,

Pamaccsal a végükön virág helyett, 

Mélyen a szívedbe gyökerezve.

Elvinnélek, hogy halld a föld moraját

és a nyüzsgést a lábad alatt amerre jársz.

Mélyen életek vannak eltemetve,

Melyek az elveszett fény után vonyítanak.

Azok a hangok a felszínre törnek.

Nyüzsgés van a föld alatt

A földön,

Bennem

És benned

És most megkérdezem: "Mondd, drágám, érzed ?"

 ***********************

Dreptul la viata

Dacă ai fi aici, te-aş lua de mână,
Te-aş duce pe malul apei,
Să auzi încet foşnetul ei,
Când se izbeşte de maluri.
Mi-aş îmbrăca rochia verde,
Din ai cărei umeri ţâşnesc muguri de cais
Şi cu borduri late, din petale de magnolie,
Desprinse de cer.
Ţi-aş strânge mâinile într-ale mele,
Până s-ar topi unele cu altele
Şi-ai vedea cum, din degete,
Încep să-mi crească crengi.
Crengi de salcie, verzi, lungi şi mlădioase,
Cu puf în loc de floare,
Cu rădăcini adânc înfipte în inima ta.
Te-aş duce să auzi murmurul pământului
Şi toată forfota de sub locul pe care calci.
Adânc, sunt vieţi îngropate,
Ce zbiară să iasă din nou la lumină.
Nu mai e mult şi vocile acelea ce se tânguie
Îşi vor cere dreptul la viaţă.
E forfotă sub pământ,
Pe pământ,
În mine
Şi-n tine.
Iar acum, te întreb: "Spune-mi, iubite, simţi?"

Poem fara virgule doar cu un punct in desert

Ti-am pus degetele peste buze sa te amutesc
Ti-am asezat palma peste ochi
ca sa-ti dezleg sufletul pentru a vedea
Ti-am legat mainile strans
si picioarele ti le-am legat ca sa nu mai poti alerga
intr-acolo unde ratiunea ta incepea s-o ia razna
Am tacut o clipa ca sa intelegi pretul si voluptatea linistii
ca sa vezi ca valtorile nu sunt idealuri

Intre doua oaze de liniste ti-ai pierdut camilele din caravana
si gandurile tale s-au transformat in desert
In zadar incercai sa dai forma si continut cautarii tale te-ai ratacit

Uneori ai nevoie de haine cu maneci lungi sa te pot trage de ele cand te pierzi
dar straiele ti-au infasurat calcaiele atat de ades incat te-mpiedicai mereu in ele
Beduinii calauze incercasera sa-ti arate calea prin desertul propriului tau suflet
dar tu vorbeai mereu despre acei smochini de la marginea oazei
smochini inchipuiti dealtfel la fel ca fata cu fata-i acoperita de khimar
Intre Marrakesh si Casablanca mai ramaneau doar darele de colb ale pasilor tai pierduti
iar tu te ascundeai tot mai des dupa cate un bob de nisip sau dupa cate o limba de sarpe
mintindu-te ca esti veninos si invizibil

Te risipesti ti-am zis Nu ai raspuns tu Eu lupt Nu te credeam fiindca luptele nu se dau legat la ochi
chiar daca sufletul tau geme si in spate iti stau armate iluzorii de tuaregi pregatiti pentru razboi
Tu visezi iar visele tale se aseamana unor zboruri de ingeri chercheliti
zapaciti de prea multa lumina bauta din potirele de rubin, jad si smarald
cu aripile facute ferfenita de bombardamentele inimii
si acoperiti de cenusele dorinteler prefacute-n scrum
Idealurile dospite din prea-multa drojdie de suferinta in copaile din scoarta de baobab
sunt aluaturile ce ar trebui sa-ti hraneasca stranepotii si tot restul neamului intr-un ospat pe saturate

As vrea sa plec Ma indrept spre Atlantic De acolo inspre Insulele Canare
Aerul asta uscat ma inabusa Vreau sa respir

Ne vedem la ocean
Pe curand