Dimineti cu poezie

In vremea in care eram vecina cu poezia
Veneau versurile si-mi bateau cu degetele-n geam
Dimineata ne mancam briosele cu dulceata impreuna
Ne imparteam ceasca de cafea pe guri: una mie, una ei
Iar dupa masa obisnuiam sa facem lungi plimbari prin sentimente
Niciodata nu-mi amintesc sa fi fost cu adevarat suparata pe mine
Asa imi zicea atunci...

Asa mi-a zis si ieri, cand am intalnit-o in statia de visuri
Vroia sa ia de la ghiseu un bilet spre Eden
Am intrebat-o speriata daca vrea sa moara
- Nu - mi-a raspuns ea. Vroiam doar sa vad daca ti-am lipsit.

In dimineata asta mi-am baut din nou cafeaua la masa cu poezia.

eu cred ca oamenii se nasc indragostiti

mor de dragul degetelor tale
cand mi se urca usor prin par
ti le-am iubit de cum le-am vazut
nici nu stiam ca aveau sa ma atinga atunci

mor de dragul vocii tale
cand o aud soptindu-mi in ureche
habar n-aveam cand te-am cunoscut
ca va ajuge ziua cand ai sa ma-nfiori

mor de dragul carliontilor tai
nu stiam atunci de cate ori
imi voi lasa eu degetele
sa-ti rasfire suvitele


tu nu vezi? mor de dragul tau!
dar asta stiam deja dintotdeauna
inca dinainte de a sti ca existi
eu cred ca oamenii se nasc indragostiti