luni, 13 martie 2017

Păcatul vieții


Ți-am spus ca Darwin a mințit
Avem amintiri comune de pe steaua pe care am locuit
Împreună
Acolo oamenii nu își alegeau iubirea
Le era scrisă dinainte
Sufletele se recunoșteau
Atunci când se întâlneau
Promisiunea era eternă
Pe noi ne-au izgonit semenii
Pentru ca din dragostea noastră
Am zămislit prea multi copii
Le-a fost teamă
Că neamul nostru va stăpâni
Planeta
Așa că ne-au mutat pe Pământ
Aruncându-ne intre ființe asemănătoare nouă
De atunci ne căutăm
După simțuri
Cu ochii închiși
Pentru a scrie mai departe
Ce ne-a fost hărăzit atunci
Sufletele nu mor niciodată
Blestemele sunt binecuvântări
...
Sorina Ivascu, 04.03.2017

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...