luni, 9 ianuarie 2012

cuvantul din montura de 24 K

mi-e dor sa-mi gasesc cuvintele adunate in jurul sufletului
tinandu-mi de cald
pamantul se roteste atat de repede
incat mi le imprastie in cele patru vanturi
noaptea visez ca se strang toate pe langa mine
si ma invesmanteaza
lumina lor diamantina imi deschide bezna noptii
simbolurile mele arata ca niste nestemate inca nebatute in aur
iar stralucirea lor nu o vad decat eu

in rastimpuri ratacesc cate unii prin visurile mele
si ma trezesc cu ei alaturi de mine

intr-o zi cineva mi-a apucat un gand si mi l-a cercetat cu atentie
de parca ar fi gasit vreo relicva
m-a intrebat daca locul poate fi vizitat mai des
si altcandva decat in clipele noptii
nici acum nu stiu de ce nu i-am raspuns
a plecat
de atunci nu l-am mai vazut
dar am auzit ca in fiecare zi
un ins cu o fata nedefinita
imi pazeste indeaproape respiratiile
ca nu cumva intr-o zi
odata cu vreun oftat
sa scap printre buze
piatra pe care o asteapta
sa o aseze in montura