Nights in Rodanthe - pentru cine nu a vazut filmul...

Chiar daca multi spun ca ei cu romantismul nu au nimic in comun, exista lucruri dincolo de romantismul acela atat de plin de dulcegarii inutile, infantile, stupide, false, decat sumedeniile de vorbe de-a dreptul acre de dulci, care mai mult zgarie decat sa faca bine, mai mult decat acel romantism care inseamna presararea de lumanarele si petale de trandafiri prin cearsafuri sau in apa din cada. Sunt dovedite prin altceva decat miliarde de vorbe rasunatoare ce se doresc pure si inaltatoare, dar prin care razbate vocea de afon afectiv si prin altceva de cat teatralitatea si drama ieftina. Sunt acele iubiri care nu mai inseamna decat lucruri firesti, sentimente complete, trairi desavarsite, clare, asa cum trebuie ele sa fie. Poate chiar si daca le intalnim (numai) in filme (oare???), ar trebui sa ne dorim sa le putem trai, sa ne simtim ca suntem cu adevarat valorosi pentru cineva si ca dobandim valente noi si in ochii nostri. E iubirea care inalta...E intregirea sufleteasca. Aceea e cea pentru care se merita sa luptam...

Urmariti secventa de la final....

"-... While your father and I were apart, I met a man.
I know you've only ever known your father and me. 
And I love Jack because he's your father.
But there's another kind of love, Amanda. 
One that gives you the courage to be better than you are, 
not less than you are. 
One that makes you feel that anything is possible. 
I want you to know that you could have that. 
I want you to hold out for it. 
I want you to know that you deserve it. 
You hear me?

- Tell me about him."

Dancing cheek to cheek

"Heaven, I´m in Heaven

And my heart beats so  that I can hardly speak

And I seem to find the happiness I seek

When we´re out toghether dancind cheek to cheek"

Atunci... 

Nici nu stiam cum va arata. Stiam doar ca va veni...

L-am vazut prima oara acum trei luni jumate. Mai precis pe 12 iunie, seara, la ora 22.23. Tin minte exact... Era canicula. De atunci viata ne-a legat definitiv unul de altul...

Acum...Asta seara...

Am pus CD player-ul in priza. Am cautat un disc care imi place. Doua voci inegalabile: Ella Fitzgerald si Louis Armstrong. Mereu ma binedispun. Eu iubesc jazz-ul. ..

El era cu mine in sufragerie. Era intins pe canapea. Am vazut cum isi misca ochii, masurandu-ma de sus pana jos, dar, mai ales, cum ma fixeaza intrebator, cu ochii lui mari, setosi sa cuprinda intregul univers in ei, intr-o buna zi. 

Stiam ce dorea, desi nu a scos nicio vorba. El n-a spus inca nicodata asta. M-am dus la el, l-am cuprins in brate si l-am luat la dans. Muzica il vrajea. Il facea sa fie tacut. Il apropiasem atat de mult de mine, incat ii simteam corpul cu toata greutatea. Ii simtem mirosul de proaspat si ma plimbam cu degetele prin firele sale fine de par. Obrazul lui, lipit de al meu, cald, ii aluneca usor cu barbia spre umar. Ii simteam respiratia pe gat apoi buzele sale care ma gadilau usor si tacut si degetele sale care ma apucau uneori spasmodic de brat, cautand sa-mi delimiteze extremitatile, sau cand, cu degetele incalcite in parul meu, ma tragea usor de el, facandu-ma sa tresar. Ma infiora gestul lui inconstient. Din cand in cand, un usor oftat il trezea din reverie. 

Muzica pusese stapanire pe el, la fel ca pe mine. Ajunsesem sa fac piruete prin casa fara sa mai imi dau seama. "Heaven, I´m in Heaven..." repetam mereu si parca eram intr-adevar in Heaven. Da, pentru el ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu!

Nici eu nu credeam ca sunt in stare de asemenea emotii, de un sentimet atat de profund si de cald. Il iubeam din tot sufletul meu. Si, pe zi ce trece, acest sentiment creste. Il cunosc tot mai bine. La fel, si el ma descopera in fiecare zi. E o lume noua. E o magie ce s-a creat intre noi.

"Oh, I love to climb a mountain
and reach the highest peak

But it doesn´t thrill me half as much 
as dancing cheek to cheek"

Si cand te gandesti ca sunt prima femeie din viata lui! Da... Prima! Iar el ma iubeste inconstient. Hm! Nici macar nu isi da seama de asta. E dragostea instinct?

Muzica mergea mai departe si noi ne invarteam in piruete. De atata dans, la un moment dat, il apucase sughitul. Am zambit... M-am uitat: pe masa, sticla era goala. Erau sorbite si ultimele picaturi din ea...Ii simteam izul dulce si  acru de lapte. Da, de lapte!...Ati citit bine!

E vorba de fiul meu. La ce va gandeati? Si are doar trei luni si jumatate.  Nu e normal sa-l iau la dans prin casa din atata dragoste? Nu e firesc sa-l iubesc atat?

El e Marc Patrick si-l iubesc mai presus de orice...

"Hmmm... Heaven, I´m in Heaven..."              

Pledoarie pentru lucrurile neintelese

Tuturor celor care mi-au pus piedici, care m-au dezamagit, care m-au refuzat sau mi-au inchis drumuri in anumite directii LE MULTUMESC! Ei au fost Semnul lui Dumnezeu care mi-a deschis ochii spre Calea Mea.

Sa nu huliti niciodata pe nimeni, sa nu urati niciodata pe nimeni, sa nu blestemati. Asa nu-i veti putea schimba. Multumiti-le si iubiti-i. Ei sunt cei care va intaresc, cei care va ajuta sa deveniti VOI, creatiile frumoase cele care sunteti azi sau cele care veti fi intr-o buna zi. Nefericirile de azi se transforma in fericiri de maine. Trebuie doar sa deschizi ochii si sa te uiti. Accepta-te pe tine in refuzul lor. Cauta-te pe tine. Voi nu banuiti niciodata ce putere se ascunde in spatele unui refuz. Si, nu uitati, nimic nu e intamplator!
Eu i-am iubit mereu pe cei ce-mi erau impotriva, din ziua in care am invatat sa intorc lucrurile in favoarea mea. Fara ei nu as fi stiut cat sunt de puternica. Greutatile nu le-am iubit, fiindca nu le-am dorit (cine le iubeste? cine si le doreste?), dar pretuiesc intelepciunea dobandita in urma lor. Acolo unde pare ca nu mai e nicio cale, exista mereu una. Ea e in tine, in sufletul tau. Asteapta doar ca tu sa te deschizi, sa nu-ti mai fie teama de intunericul din tine, fiindca el asteapta acolo de mult, sa fie inlocuit cu lumina. Cand te temi de ceva, de intunericul din tine te temi, de nestiinta din tine si de nesiguranta. De ce cereti mereu viata usoara? De ce vreti carari batatorite? Au nu stiti voi ca pe acele carari nu gasiti roade? Pe acolo au trecut alti drumeti inaintea voastra si au curatat locul. Mergi, calatorule, pe drumul tau, scutura pomii tai, culege roadele tale, dar inainte de asta, umple-ti desaga cu mancare doar pentru cateva zile si apoi munceste. Fara simbrie. Simbria-ti vor fi poamele pomilor tai. Vor fi mai dulci decat cele de sub coroanele altora.
Lumea e o oglinda. Cand cineva iti intoarce spatele, mergi senin spre spatele lui, uita-te la el. Si el are acolo atatea de ascuns. Atata doar ca el nu stie. Fiecare crede ca ce arata e de vazut. Gresit. De vazut e ce ascunde. Nu te intrista cand nu auzi vreo vorba. Ele sunt acolo, ingramadite prea tare pentru a se putea elibera lin. Din taceri poti cunoaste oamenii mai bine decat din vorbe. Tacerea are ochii sinceri, doar gura-i muta. Asculta cu ochii si vorbeste cu sufletul. Iti pare greu? E-asa de simplu! Gandeste doar ca cel ce te repede uneori e mult mai slab decat tine. Atat, ca el nu stie. El nu vrea sa accepte. Daor sufletul lui stie. Refuzul lui poate insemna teama. Lasa-l atunci si mergi in treaba ta. Nu-l bate la cap. Il inspaimanti si mai tare. va fugi. Te va ocoli. Tu poti fi puternic si atunci cand nu faci nimic. Altii se bat pe langa tine iar tu stai in mijlocul unui camp de batalie. Curg rauri de sange si sunt patate false onori. Se bat in van. Se bat cu spaimele din ei. Ei se lupta, de fapt, pentru a se invinge pe sine, atata doar, ca nu stiu.

Curajul este lin. El nu cauta razboaie. Fii ingaduitor. Fii senin. Iubirea iti va ramane pe chip, te va lumina si te va intari. Ura te va sluti. Vei fi slab. Nu merge pe cai pierdute. Nu rataci in beznele sufletului tau. Iubeste-ti fricile si cauta-le. Ele vor deveni forte de care te vei putea folosi pentru a te construi pe tine. Tu esti puterea si nu altii. Totul sta in tine. Nu ii uri pe ceilalti, ei nu au nicio vina. Ceea ce urasti, de fapt, e slabiciunea ta, e frica ta, e neputinta ta. Cu acelea trebuie sa te lupti. Inca ceva: sa nu te lasi niciodata constrans. Calea ta e libertatea.
Nu te face dependent de nimeni. Cel ce incearca sa faca asta nu te-a iubit si nu te va iubi niciodata. Si nici nu-ti va vrea binele. Vei fi doar folosit. Apoi te vor arunca. Nu te lasa sa fii facut gunoi. Nu crede in ei si nu le urma calea, orice ti-ar promite in schimb. Ei nu sunt cu tine. Ei nu tin la tine. Aproape iti vor fi doar cei ce ii simti in dreptul umarului tau, in nenumaratele ori cand iti arunci a cautare capul.  Daca vreodata o sa fi in situaitia  de a nu vedea pe nimeni, sa nu crezi ca esti singur: te ai pe tine. Intreaba-ti atunci cele mai de pret ganduri si vei vedea. Iti va parea greu? Cata vreme inca te mai ai pe tine, inca nu esti singur. Te ai pe tine! E bine. Altii nu se mai au, desi par vii. Gandeste!

Si, nu uita: cea mai importanta lupta pe care o poate duce si castiga omul este cea cu sine insusi!
De aceea, crede in tine! 

Sufletelor adormite

Ma dau astazi tie, asa cum ma dau altora
Farame din visul meu se preling dureroase
Peste ranile voastre, acoperindu-le.
Tu nu ma simti, asa cum nu ma simt nici ei.
Eu sunt pe aceasta lume sa acopar greselile voastre,
Pe care nici voi nu le vedeti.
M-ai calcat azi in picioare, chiar nevazuta de ti-am fost,
Tu, necunoscutule!
Caci ochii nu mi i-ai vazut si nici mersul nu stii cum imi este,
Cu toate astea, te-ai grabit sa ma judeci.
Ti-era teama ca s-ar putea sa am mai multa dreptate decat tine,
Prin iubirea ce-o port?
Ti-ai simtit sufletul incoltit, acolo unde n-aveai acoperamant?
Caci n-am venit spre tine pentru a te calca, ci pentru a te inalta,
Tu - vietuitoare a acestui pamant!
Eram poate, prea aproape de adevarurile fiintei tale,
Cele pe care le vroiai ascunse?
Si de cand iubirea e o meteahna?
Si de ce de deschidere ti-e teama?
Si de ce orgoliul e cel pe care-l preamaresti?
(S)au tu nu stii oare, ca prin el esti doar mic?
Stiinta nu inlocuieste simtirea.
De ce te impaunezi cu stiinta? Si de ce te ascunzi dupa ea?
Crezi ca vei acoperi cu cuvintele-ti multe
Lipsa, teama de umanitate?
Caci stiinta ta e una a lucrurilor si nu a firii.
Pe mine nu ma poti minti. Si stii prea bine, nici pe tine.
Dar totusi o faci. In fiecare zi.
Azi m-am apropiat de tine ca un om. Tu ce ai inteles?
De ce refuzi mainile intinse? Ele nu ti-au fost aratate spre a-ti cere
Ci spre a-ti da. N-ai inteles nimic din viata,
Atata timp cat teama e ceea ce te stapaneste.
Iar de orgoliul tau mi-e doar mila.
Mila ca te poarta prin intunerici,
Tu, nestiutorule fricos, care te-ascunzi in noaptea firii.
Sa nu-mi porti laurii la vedere, caci nu voi crede in ei.
Mergi in targul de victorii si vinde-i.
Ia-ti de banii capatati curaj. Imbraca-l.
Ai sa te surprinzi gol cu astfel de straie.
De ce? Caci nu dupa armuri cunosti curajul,
Ci dupa mainile goale, dupa pieptul gol.
Acum mergi acasa. Dormi o noapte si gandeste.
Daca maine te vei trezi cu aceleasi ganduri,
Inseamna ca ti-ai dormit viata.
Si vino la mine doar cand stii ca poti sa-mi spui
Cu sufletul tau, de-adevarat: "Buna dimineata"

Eclipsa de Iubire pe planeta OM.

Motto: "As vrea sa-mi spui mai multe, decât subiecte tâmpe..."

Ma azvarlu zilele astea in internet cu aviditatea de nou, de frumos, de cunoastere. Dau peste nabadaiosi ce nu si-au rezolvat conturile cu propria viata. Incerc sa dau click mai departe. Ma impotmolesc de descrieri vaste, pe care nu le voi cuprinde niciodata. Intru in hatisuri. Ma simt ca in padurile virgine. Iau maceta si-ncep sa tai. tai tot ce-i iese in cale, doar-doar voi ajunge la tinta. Nu vad niciun satuc cu cosuri fumegande a stiinta, a nou, a neplictiseala.
Dau click mai departe: vesnicile intortocheate cuvinte fara noima ce se doresc a fi metafore. Insiruiri lipsite de sens de care ma dezbar imediat.
Caut videoclipuri. Da. Gasesc cateva. Ma rasfat cu vorbe bine spuse de unii "mari". Da, macar atat. Sa vrei sa gasesti maretia, trebuie sa mergi spre maretie. Sper sa gasesc, totusi, maretie si in cei de langa mine. Minima. Ma bucur cand dau de ea. Jubilez si-mi vine sa deschid pentru asta chiar si o sticla de sampanie. S-o beau singura? Nu, nu merge. O s-o beau virtual, cu amicii virtuali, celor carora le multumesc pentru similaritatile de gandire. Le multumesc ca exista. Ma bucur de ei. Ma bucur cu ei. Ma bucur pentru ei. Pentru ei si pentru mine.

Ma gandeam la ce face criza din oameni. M-au dezamagit. Ei nu se mai lupta cu adevaratele motive, ci cu unele imaginare. Transforma totul intr-un camp de batalie ireal, existent doar in mintea lor. Saracia si nefericirea deformeaza caracterele slabe si le cladeste pe cele tari. Putini raman oameni. Multi uita de ce sunt nefericiti si ajung sa se certe fara noima. Ma minunez. Eu nu sunt ciuca batailor nimanui. Nici macar motiv nu sunt. Sunt doar un observator extern. Raman uimita sa vad ca din senin lumea e agresiva. Privirile piezise le simti in ceafa dupa ce le urezi "O zi buna!". O simt ca pe o ironie. Au uitat sa se bucure cu adevarat. Confuzia le incetoseaza mintile, ducandu-i la actiuni negandite. Ma socheaza.
Nemultumirea se citeste in ochii tristi, in lipsa luminii si licaririi, in absenta sclipirii. Nu mai e nimic dincolo de ei, decat niste ziduri de ruine sufletesti. Voi ajunge sa ma feresc de contactul cu astfel de indivizi. Ma trag in jos. Incerci sa fii amabil, iti spun: "Nu, mersi!". Cred ca, pana la urma, unii chiar isi merita soarta. Eu nu le pot plange de mila si nici nu e datoria mea sa le port de grija. Am vrut pentru ei doar putin soare. Nu-l au. Si nici nu mai au puterea de a-l primi. Si nici vointa. E eclipsa de iubire in sufletele lor. Au ajuns sa traisca in partea de noapte a planetei OM. Si ce pacat!...

Aceste randuri sunt pentru ei. De le-ar ajunge la suflet!

Intoarce-ti Nemurirea cu fata catre mine
Arata-mi ce-ai in suflet, arata-mi harul tau,
Sa nu ascunzi frumosul, tinandu-l pentru tine,
Sa nu renunti la vise, nu te-arunca in hau!

Ci vino, ia lumina si daruieste-o toata,
Indreapta sus faclia si poart-o cu nesat,
Caci lupta e in tine si sufletul ti-e-o poarta
Deschisa catre lume, atat cat tu te zbati.

Si nu lasa amarul cel greu sa te cuprinda
Si nici in labirinturi nu sta sa ratacesti,
Ci hai si-nhata focul si lasa-l sa te-aprinda,
Caci doar iubind se poate lumina s-o primesti...