Se afișează postările cu eticheta Pian. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pian. Afișați toate postările
joi, 4 noiembrie 2010
De-atatia ani...
Motto: Unde lumea n-ajunge, ajunge gandul.
E iarna si miroase-a scortisoara
Zapezile-n troieni s-au adunat
Mai este mult pana la primavara...
Absenta te privesc cum stai intins pe pat.
In stanga ta, o carte nedeschisa.
Cu dreapta, o tigara iti aprinzi
Si-mi spui soptind incet: "Ce vremuri!"
Si-apoi incepi de azi sa te desprinzi.
Ai ochii-nchisi iar vocea ta e moale.
"Inchide geamul - spui - fa-mi o cafea!"
Privindu-ma, apoi, soptesti agale:
"Te rog! Eu caut muzica...".
Penelul sta uscat in colt de-odaie,
Pe sevalet, crochiul nelucrat...
"E prea mult rosu-aici, ma doare!"
Apoi, cu alb o tusa ai trasat.
Pe scaun, stingher, sta inca ud prosopul
Halatul meu de baie - si el ud
Tu ma privesti, uitandu-ti parca scopul:
"Te voi picta azi, insa te vreau nud!"
Eu rad usor de gluma ta deodata,
Din paru-mi despletit aluneca-ncet stropi,
Pe lemnul cald formandu-se o pata,
Tu fata-n al meu umar ti-o ingropi.
Si muzica invaluie odaia
Iar mainile-ti ma prind ca intr-un cerc
Pianul doar, ce-ti alina vapaia...
O stranie senzatie incerc...
"De-atatia ani iti stiu orice miscare
Asa credeam, dar, totusi, nu-i asa,
Azi m-ai surprins din nou si mi-e mirare..."
"De ce te miri? Doar esti iubita mea..."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)