ca un burghiu mi se răsucesc
amintirile în palma întinsă
ajungând până la os
doare
muşchii refuză să se mai destindă
iar mâna se adună în pumn
strâng amintirile noastre în ea
încercând să le păstrez intacte
nu le pot ţine
curg
alunecă în picături roşii
pe pardoseala gândurilor
impanzindu-ne viaţa cu ele
pete de memorie pulsândă
peste tot
alunec pe ele şi ajung înapoi în timp
într-un moment de fericire
îmi spun că totul este viu
surâd
cârpa timpului a trecut peste
şi drumul spre trecut
s-a şters
mă întristez
Postări
