Eu nu cred in ursitoare

Mi-au spus ursitoarele anul asta c-o sa te intalnesc,
ca vii, asa cum este scris...
Ca se incheie cercul...
Ca Lumea si Roata din Marea Arcana imi determina existenta,
ca 2011 e anul deciziilor majore si al schimbarii.
Dar nu cred ce spun ele, nici cartile lor de Tarot,
nici ghicitoarele in zat si nici cele ce-si fac de lucru
in noaptea de Sanzaiene la malurile apelor.
Noe Astrologul imi trimite zilnic vesti precum ca ai veni,
Tara imi citeste benevol din globul de sticla
iar Gabriella face de la sine rugaciuni in altarul din Rosslyn Chapel...
Dar cum sa-i cred pe toti,
cand tu, un Don Quijote orb
umbli calare pe un cal talamb, deselat si deseuat,
strangand doar colb pe copite si armura?
Eu n-am sa cred nici aburii dinaintea rasaritului soarelui
si nici oracaitul broastelor din balta,
nici taraitul greierelui
si nici zborul gandacului de mai.
Si nu le mai cred, pentru ca, de atata asteptare,
am uitat si rosul macului ucis de soare in campul de iunie
si galbenul berii din berarie.

M-a ucis fumul de la miile de tigari pe care le-ai fumat, furios,
incercand sa uiti de mine.

Si nu cred...
Fiindca tu ai ramas inchis
in uitarea ta de lume, de mine, de sine...