de-as putea cuprinde in causul palmelor
atata iubire cat sa fie de ajuns acestui pamant
pentru a-si ucide oamenii urile din ei
mi-as pregati bratele de pe-acum pentru povara
si inima pentru zbateri
as trage adanc in piept aer din trupul verde al padurii
pentru ca sa nu ma ameteasca inaltimile
daca mi-as putea da arcuirile trupului
sa fac pod peste abisuri pana la lumina
as cere infinitului sa ma adopte
tragand intreaga umanitate dupa mine
nu am fost inca dupa stele
si nu stiu nici ce e in spatele lor
dar stiu ca atata vreme cat suntem pe acest pamant
menirea noastra e sa gasim in noi iubirea
daca intro zi voi fi dusa
intrebati pe cei care m-au cunoscut
daca mi-am luat iubirea cu mine
sau am lasat-o imprastiata aici
pe pamant
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...