Tu-mi erai Soare pe-atunci, eu azvarleam Scantei...

De mult, obisnuiai sa-mi fii Soare.
Drept pentru care,
Eu aruncam Scantei
Dintr-o parte spre cealalta
A fluviului de sange
Ce ne curgea, atunci, prin Viata.
In jocul de-a vulcanii.
Lasam lava de iubire
Sa ne arda talpile si cararile
Si asteptam cenusa
Sa ne inlemneasca in moment.
Curgeau apoi,
Rauri de vorbe intre noi,
Cand Minciuna
A criogenizat Iubirea
Si ne-a transformat in poli:
Eu - Polul Cald, Tu - Polul Mut.
Si Luna Marte s-a rotit, trecand
Si apoi si Aprilie,
Pana cand,
In cel capat de vara, intr-un canton uitat,
Te-ai impiedicat
De diapozitivele noastre:
Eu - in rochie de mireasa;
Tu - in frac, cu joben.
Sunt veacuri de simtire de atunci
Si tu... doar ma citesti...
Iti mai aduci aminte?
Tu - imi erai Soare pe-atunci,
Eu - azvarleam Scantei...