De dragul fiintei tale

astazi as vrea sa ma rasfeti:
sa-mi prinzi obrajii in maini si sa ma saruti.
astazi am chef sa te rasfat:
sa-ti prind obrajii in maini si sa te sarut.

am sa apuc din nou gandurile tale fugare
in varfurile degetelor mele
atunci cand imi trec mana printre carliotii tai
si sa simt cu degetele visurile tale.
am chef sa simt cu dintii, usor, vorbele tale
si carnea buzelor tale moi.

te gust. te simt. zemos si dulce,
copt, ca un mar ionatan.

innebunesc de dragul degetelor tale!
ai stiut?
am sa le iau azi la mine-n palme
sa ma joc cu ele, rasucindu-le ca pe niste fuioare.
poate se-nfiripa un fir de iubire intre ele...

atinge-ma! ma simti? ma vezi?
zambesc. mi-esti drag! stiai?
stiai. da, da... stiai!
dar ce tu nu stii, e, ca azi, de dorul si de dragul tau,
adorm cu mainile caus,
stranse-n rugaciune.
pentru tine.

c-asa te am eu mai aproape...

Oameni frumosi, oameni urati

Ma gandeam acuma brusc: ce-i deosebeste pe "oamenii buni" de "oamenii rai"?
Oamenii buni sunt sinceri. Ei traiesc clipa si o recunosc. O spun asa cum este ea, fara remuscari, fara complexe, fara ocolisuri.
Oamenii rai ascund. Poarta mereu o masca. Prefac mereu ceva in altceva, ce nu este. Si asta se simte.
Oameni cu suflete frumoase, oameni cu suflete urate... Oameni frumosi, oameni urati...
Viata nu e mereu un zambet deschis, uneori e un zambet amar. Dar sa nu ne schimonosim amareala intr-o aparenta fericire. Asta se simte. E discordant. Hai sa ramanem NOI in fata vietii si a adevarului ei. Vom avea mai mult de castigat. Si vom fi mai frumosi, vom fi mai VII. Ne vom iubi mai mult si vom fi, la randul nostru, mai iubiti. Pentru ca, in spatele a tot ceea ce vrem sa ascundem, noi suntem doar NOI....
E asa de simplu!!!

Oboseala de iubire

cred ca au obosit gandurile in cap
de atata zdruncinare
se cer aliniate din nou
ca la apelul de dimineata
de la cazarma mintii.
eu nu le-am poruncit razboi
si nici nu le-am antrenat pentru asa ceva
doar un colt din tine sta trist
necrezand in ziua de maine.
nu am certuri inscrise pe frunte astazi.
si nici ieri nu am avut.
sunt doar asteptari mult prea lungi.
lungi prea tare, ca sa intinda poduri
intre noi
lungi prea tare, ca sa inchida usi
dupa noi
lungi prea tare ca sa te faca sa spui
ca ma iubesti.
ai uitat de drumul pe care mergeam?
ai pierdut banii la pariul cu viata?
te-au linsat jefuitorii la colt de strada
cand incercai sa dai coltul la mine?
sau
pur si simplu
ai obosit de viata mea?
nici ochii nu-ti mai scapara ca atunci
nici sufletul nu-ti mai tresalta ca atunci
nici gura nu se mai stramba in suras,
ca atunci...
si nu te mai grabesti la mine...

iubite, tu ai obosit de iubire...

Luna ca un ceasornic

uneori cred ca am sa te las sa taci
tu stii mai bine de ce
ca sufletul tau are nevoie de pauze
e sincopat si uneori uita masura
iubesti fara portie
traiesti la linie
eu ma arunc in hauri o tura,
pana iti revii tu.
apoi am sa iau luna s-o intorc pe toate partile,
sau,
pur si simplu,
am sa incerc s-o intorc ca pe un ceas:
oare s-o face mai repede noapte?
sau va mai intarzia ziua?
si,
daca ai fi la mine-n asternut,
ai avea timp sa ma vezi clipind dimineata -
dimineata, cand luna intoarsa ticaie de trezire?

Mama ei de fericire!

De regula, lumea nu stie ce sa faca cu bunatatea. Ne-am obisnuit atat de mult sa fim urati, incat ni se pare normal. Daca cineva se poarta frumos cu noi, avem deja impresia ca e un lucru ascuns, necurat, ilegal. Oricum, ni se pare ca ceva e in neregula. Nu suntem invatati nici sa gasim oameni modesti. Ne izbesc prea tare laudarosii in fiecare zi. Nu ne mai asteptam nici ca promisiunile sa fie respectate. Ne-au demonstrat de atatea ori ca le-au incalcat, incat, daca cineva iti tine promisiunea facuta, deja pare o anomalie. Continuitatea? E si ea perimata. Saltam azi din bustean in bustean, acolo unde ne e mai bine. Alergam. Cica e era vitezei. E rush-hour. Mereu. Zau? Chiar asa? Traim comprimat, spun unii. Daaa... Cat de... comprimat? as intreba eu...
Atat de comprimat, incat dimineata ii spui iubitei: "Bine ai venit in viata mea!" si seara deja "Adio!". Ai asteptari mari de la ziua care tocmai trece? Pai, le ai degeaba. Nimic nu se contruieste intr-o zi. Nimic nu se poate face in graba. Nu lucrurile bune. Pentru ele ai nevoie de timp. Daca esti dispus sa-l daruiesti, primesti si ceva bun inapoi, daca nu, nu.
Si, totusi, unde te grabesti? Ti se pare ca se da viata buna pe gratis si tu nu esti la timp la coada? sau ca ti-o iau altii inainte? Ha-ha! Stai linistit! Viata buna poti sa ti-o faci doar TU. Oriunde ai fi. Si cu oricine. Totul e sa stii sa alegi. Sa dai, sa primesti. Sa iei viata asa cum e. Sa ai rabdare. Nu ai? Ai pierdut!
Si totusi, tu nu ai chef sa fii si fericit? Ah, ba da?! Bine, atunci te anunt ca tine de tine si fericirea asta, ´tu-i mama ei de fericire!

Lumea cere invingatori

-Te iubesc!
-Pana cand?
-Pana la moarte. Vreau sa raman cu tine.
-De ce?
-Fiindca te iubesc.
-Atat de mult? Mai gandeste-te...
-Nu am ce sa ma gandesc. Stiu sigur!
-Aha...


Dupa cateva zile:
-Cred ca am sa plec pentru o vreme.
-Aha... Pai?
-Ma gandesc ca as putea face ceva in alta parte.
-Ma iei si pe mine?
-Ce sa cauti acolo?
-Pai nu ai zis ca ma iubesti si ca o sa ramai cu mine pana la moarte?
-Ei, pai stii...


Cam asta inseamna "Te iubesc". Vesniciile devin zile si-ti dai seama ca nu are rost sa ceri nimic de la nimeni. Fii tu si atunci ai castigat. Nu in fata altora, ci doar in fata ta.

Vis sau Cosmar? Viata sau Neviata?

teama ni se aşterne pe frunţi
şi se cuibăreşte în inimi.
stă acolo
nemişcată
de parcă
dacă ar face vre-un pas,
ne-ar trezi.
dormim propria viaţă,
nedorind să ne trezim
cu adevărat
nefericirea e,
că însăşi coşmarurile
le percepem ca vise.
dacă ne-am trezi,
am sfârşi coşmarul.

dar avem oare puterea de a ne trezi?
fii de muritori,
avem oare

PUTEREA

DE A RĂMÂNE

ÎN VIAŢĂ

CU OCHII DESCHIŞI?