miercuri, 24 martie 2010

Adaptarea pietei in vremuri de criza, in occident

Am plecat astazi in oras. Am avut cateva cumparaturi de facut si cu ocazia asta am zis sa ma mai si plimb, fiindca tot s-a facut cald. Timp aveam la dispozitie, asa ca nu mai imi ramanea decat sa savurez ziua. Temperaturile pe care le simtisem erau mai ridicate decat cele pe care le apreciasem dimibneata pe balcon, cand mi-am baut cafeaua in soarele orelor zece-unsprezece.
Urcasem in masina si termometrul imi indica 19°C. Plecasem totusi cu un pardesiu lejer si incaltata in botine, nefiind atat de sigura ca as fi putut sa-mi las armura de frig acasa. Ei bine, nu am putut sa rezist decat zece minute asa imbracata. Masina atrasese caldura iar aerul dinautru devenise aproape sufocant. Deschisesem geamul. Pana in centrul comercial neavand atat de condus, am lasat complet geamul jos. Vantul razbatea inautru, inlocuind aerul cel deja supra incalzit. Parcand masina, ma intrebam daca sa pastrez pardesiul pe mine intrand in noua cladire alaltaieri inaugurata, sau sa-l las in masina. In prima faza inca nu vroiam sa renunt asa usor si nu vroiam sa ma las inselata de soarele cu dinti, de primavara. Insa asta chiar nu a tinut! Caldura devenise coplesitoare. Ma intorsesem la masina sa-mi las haina si am plecat doar in rochita. Mi-era aproape incredibil, ca dupa atatea luni de iarna si zapada, pot sa umblu in rochita de jerseu cu maneca treisfert. Am zambit usor, privind in soare si multumindu-i in gandul meu, primaverii care nu ne-a mai inselat, de data asta.

Intru in centru. Facusem rondul de acomodare, cercetasem magazinasele asezate in interiorul cladirii, ma gandisem ce era inainte de modernizare si ce coltisor ce a devenit. Surprinderea generala a noilor amanunte a fost facila, orientarea la fel, reperele fixandu-le cu o surprinzatoare repeziciune. Centrul nu este imens. Asta usureaza cu mult orientarea. Ma bucurasem insa ca, in ciuda dimensiunilor relativ reduse ale cladirii, pachetul de produse de oferta, varietatea lor, precum si firmele care sunt aici gazduite, satisfac foarte bine cererea segmentului de piata. Extrem de bine organizate spatial si la fel de bine gandite ca paleta, atat de preturi, cat si de calitate. "Exact ce trebuie!" ma gandeam. Si asta, la doar 2 km de casa.

Dar maine se va inaugura si aici in oras un nou centru. De data asta complet nou, nu doar modernizat. Deci maine voi putea face comparatia intre cele doua centre. Voi putea alege si mai repede unde sa-mi fac cumparaturile. Avantajul va fi ca, in noul centru comercial din orasul meu, desi distanta e identica, pot merge si pe jos, intr-o plimbare. Pentru celalalt, desi deloc departe, va trebui neaparat sa recurg la masina, altfel nu merge.

Indiferent cum va fi si ce voi opta, de aici rezulta o concluzie: in vremuri de criza, solutia nu este cea de crestere a preturilor, ci de a intensifica reteaua de oferte.
Desigur ca sunt cu cumparaturile la zi. Si chiar nu-mi doresc pe moment nimic nou: nici articole de imbracaminte si nici produse alimentare in mod special. Dar un lucru este cert: maine cand voi vizita noul centru, precis voi gasi cel putin un produs pe care sa-l consider atat de avantajos, incat sa consider ca nu voi pierde nimic, daca il voi cumpara.

2 comentarii:

  1. deci aici putem comenta ......
    sunt curios ce-o sa cumperi maine din noul centru comercial :)
    shopping-ul e o stare de spirit , o necesitate , sau e ceva necesar , util , fara de care nu se poate ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Noul centru comercial m-a impresionat placut. Cum spuneam, urbea noastra chiar avea nevoie de asa ceva. insa nu am cumparat nimic. aceleasi firme, aceleasi marci, aproximativ aceleasi articole. Si nu m-am lasat pacalita de noutatea centrului. M-am gandit obiectiv doar la ce am nevoie.
    Cred ca ieri a fost una dintre cele mai rationale zile ale mele de vanzoleala prin magazine... :-)

    RăspundețiȘtergere

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...