Descarcerare

Traind cu frica de-a ne naste
Murim cu fiecare clipa
Fara sa stim, fara-a cunoaste
Trairea care se-nfiripa.

Fugind mereu ca de-o naluca
Temandu-ne c-o sa ne doara
Pierdem iubiri care ne-apuca
La fel ca si intaia oara...

Si alergam prin vis, cu totii
Si cautam - un nu-stiu-ce -
Si ne ascundem ca si hotii
Fara sa stim macar de ce!

Si ne mintim a mia oara...
Si juram iar ca n-o sa fie
La el ca si ultima oara,
- Ca e doar una intr-o mie! -

Si credem toti minciuna asta!
Si facem toti exact la fel!
Fugim, crezand ca e napasta
Nedand un timp pentru un tel.

Nedand un timp nici pentru-o noapte
Sa stam cu ochii larg deschisi,
Privind in cerul mintii noastre...
Insa traim ca si proscrisi...

Cautand acolo unde nu e
(Si neavand nici cum sa fie!),
Lasam speranta sa se-unduie
Mereu in alta poezie,

Mereu in alta rima vida
Mereu in alte straie lungi
Ba dezgolita, ba timida
Ba "Te iubesc", ba "Ma alungi"

Asa suntem pe lume unii
Strigam pe nume fericirea
Si alergam ca si nebunii
Si iar ne pierdem toti cu firea...

Dar nu ne dam deloc ragazul
In loc o clipa sa ne-oprim,
Sa asezam pe perna obrazul
Si sufletul sa-l oglindim,

Sa ne-ntrebam: "Acuma ce e?
E dragoste ceea ce simt?
E doar o simpla amagire,
Ce trage iarasi doar de timp?"

Raspunsul numai timpu-l stie
Si sufletul cel dezlegat
Descarcerat de poezie
Lasand un loc pentru-un oftat...