Panem et circenses sau joc de imaginatie

De atatia ani plecata din tara fiind iar contactul meu cu tara, cu modificarile aduse in viata sociala si politica, cu evolutia vietii sociale si directia in care aceasta s-a desfasurat, recunosc, mi-au ramas cam straine. Comunitatea de romani din Germania nu este mica, insa, aici unde locuiesc eu, este aproape inexistenta. Si apoi, nu vreau neaparat sa am legatura cu orice roman. Pe mine nu ma interesa orice legatura, ci una care sa-mi aduca si mie macar un mimim de schimb de idei, pe care sa-l pot defini ca fiind constructiv. De aceea, am preferat sa raman credincioasa doar prietenilor din tara, cu care ma intalneam o data sau de doua ori pe an, cand veneam in tara, sau cu familia. Un cerc redus, ati spune si nu as nega. La fel, accesul la mass-media romaneasca e nul.
Dar de cateva zile am gasit pe net posibilitatea de a ma pne in contact cu televiziunea roamneasca, prin intermediul bunului si modernului internet. Pana aici, toate bune si frumoase. Bucuroasa fiind ca nu ma voi instraina de tot, avida dupa noutati, plina de dor de limba materna si, mai ales in ultima vreme, daruita intamplator cu mult timp liber, am inceput sa ingurgitez stiri. Antena 1. E OK ati zice. Da, nici eu nu comentez. Macar asa imi ostoiesc setea si dorul de casa. Sangele apa nu se face si nici eu nu sunt una care sa-mi reneg radacinile. Dimpotriva.
Zilele pe care le petreceam in tara in timpul concediilor nu-mi puneau la dispozitie nici timpul si nici dispozitia interioara necesara urmaririi emisiunilor TV. Discutiile cu parintii, rudele sau prietenii, vesnicele vizite peste tot, concediul pe litoral sau mai stiu eu pe unde si alte multe maruntisuri imi retezau aproape total ocazia de a urmari sau analiza viata la nivel national. Ma multumeam de cele mai multe ori cu relatarile lapidare si amestecate oricum cu o mie de evenimente personale ale fiecaruia. Consideram ca asta e viata in Romania. Timpul trecea iar eu trebuia sa ma intorc la ale mele.
Dar, cum spuneam, zilele acestea mi-au schimbat aproape total parerea. Si asta datorita unor evenimente ale caror constanta si penetranta m-au cam socat.
Iar acum vreau sa fiu foarte clara cand fac urmatoarea afirmatie: nu imi e rusine ca sunt romanca, nu am imbratisat ca fiindu-mi ideala comunitatea germana si continui sa lupt sa-mi pastrez personalitatea, atat cat se poate, fara a nedreptati pe nimeni, fie est-european, fie vest-european, american sau ce mai vreti voi. Incerc doar sa fiu obiectiva. Incerc, in aceasta busculada sociala internationala, sa-mi pastrez doar identitatea ca individ. Atat!
Si acum, revenind la oile noastre si la emisiunile de la TV: urmaresc ieri "evolutia" "distinsei" Oana Zavoranu, care a fost invitata de dupa masa a lui Madalin, precum si a mamei ei. Recunosc ca sunt abonata la un news-letter si ca primesc stiri zilnic. Dar una e sa citesti ce se scrie despre cineva si alta e sa privesti realitatea, sa vezi exact cum se manifesta aceasta persoana, sa reusesti sa-ti faci tu propria parere cu privire la un anume lucru sau stare de fapt. Pentru voi, cei din tara, nu mai trebuie sa fac relatari in ceea ce priveste femeile Zavoranu. Cam aceeasi parere o am si despre madam Columbeanu. Dar ganditi-va ca ieri li s-a alturat si Carmen Serban la emisiune, care mie mi s-a parut ca a gafat deplorabil in momentul in care a raspuns intrebarii lui Madalin daca s-a ingrasat (ma rog, poate formularea era alta, esenta insa ramanand), ca "asa trebuie sa fie o femeie, mai plina, cand te pui pe ea, sa te simti ca-n fotoliu"!... Aici am ramas fara cuvinte! Haideti sa fim onesti: astfel de glume se pot face intr-un cerc restrans, de prieteni, amici daca vreti, dar sa le faci asa pe sleau in emisiune, in fata unei tari, mi se pare nu doar lipsit de cultura, ci si de bun simt, de bun gust, de civilizatie, daca vreti. Si acum spun: nu sunt o simandicoasa, nu sunt lipsita de umor, DAR: tara sta se duce dracului!!! Si intr-un ritm din ce in ce mai galopant! Nu trebuie sa mai amintesc ca nici continutul piesei interpretate de ea nu stralucea de inteligenta de nici o culoare. Dar stati, eu nu vreau sa fac acum analiza ei si nici a Zavorancelor. Ceea ce vroiam eu sa subliniez, era faptul ca, daca facem o extrapolare a cestor subiecte si ca, daca vedem ca aceste atitudini snt preluate de foarte multi romani ca fiind idealuri de viata, ele functionand pentru foarte multi ca modele de viata, retete de succes si ideal de standard social, nu mai trebuie sa ne mire de ce merge societatea noastra in directia in care merge.
Atata timp cat cultura noastra este reprezentata printr-un "Copil Minune" sau prin vreun Guta, Florin Salam si Dumnezeu ii mai stie ce nume poarta si atata timp cat in tara se vorbeste despre vrajiorie ca tema de dezbatere politica si framantare la nivel de conducere a statului, atata timp cat sunt mediatizate mai mult dovezi ale inculturii, nu putem sa avem pretentia de trezire a constiintei adormite a romanului. Omul de rand sau din paturile joase se comporta aidoma unui copil: pe baza de imitatie, de foarte multe ori nefiind capabil singur sa dezvolte idei. El le preia. De aceea e nevoie sa fie condus. Si atunci, ce oferim poporului?
Stati linistiti, nu va dau acum branci sa urmarim zilnic concerte de muzica clasica. Nu va dau branci sa redesenati ideile lui Dalai Lama, nu va sugerez sa ne dati Ceaikovski in loc de concerte rock, nu va spun sa imbuibati televiziunea cu notificari stiitifice preluate de la Kant, Hegel, Descartes, Patapievici sau macar Freud. Nu va pun sa inlocuiti emisiunile de divertisment cu laureatii Premiului Nobel. Nu, nici gand de asta. Sa lasam lucrurile la locul lor! DAR, sunteti siguri ca aceste "vedete" gen Zavorancele, Columbeanca si altele asemeni lor chiar merita atata spatiu in televiziune? Sau va temeti ca va veti pierde audienta? Ca poporul nu se va uita la vreo "Teleenciclopedie", fiindca Guta a mai scos "niste dolarei, sa moara dusmanii mei!"?
Acum eu ma intreb care este rolul televiziunii: nu este si televiziunea un mijloc de educare in masa? Si, prin urmare, daca doar asta popularizati, daca doar asta semanati, pentru numele lui Dumnezeu: ce vreti sa culegeti???!!!
Va mirati ca nu se mai trezeste constiinta romana? Pai, in astfel de vremuri ambigue, fiecare isi face legea dupa cum simte. Nu trebuie sa stai multa vreme afara ca sa-ti dai seama ca in tara merg lucrurile din ce in ce mai prost. Dar constat asta de fiecare data cu tot mai multa durere si dezamagire. Ma doare, da, fiindca si sangele meu tot romanesc este. Ma doare, fiindca si inima mea tot romaneste bate. Ma doare, da, fiindca si sufletul meu tot romaneste simte. Si de oricat timp ai fi plecat din tara si in orice colt de lume ai fi, in astfel de circumstante nu te poti numi mai putin roman. Pentru ca, ce se intampla acolo, ma reprezinta si pe mine. Ma defineste si pe mine in ochii celor de aici sau indiferent pe unda ma mai preumbla picioarele. Si, in primul rand, ma reprezinta in ochii mei. E si oglinda mea! Sunt romanca!

Insa descind acum spre o alta idee si anume: fac o paralela intre anii dinaintea revolutiei si actualitate. Nu as fi facut-o, caci nu regret disparitia comunismului, dar intamplarea a facut, ca tot ieri, sa caut ceva pe Youtube si sa dau peste filmul "Liceenii". Fiind un film care m-a desemnat si pe mine in acea perioada, fiind de-o varsta cu Stefan Banica, Oana Sarbu si celalti protagonisti ai filmului, am vazut asta ca pe o sectiune transversala in cele doua momente de timp: acum 23-25 ani si azi. Contrastele au fost izbitoare.

Si acum va propun un joc de imaginatie: va recomand sa revizionati filmul (sau un oricare film produs atunci care sa reprezinte viata sociala a romanului) - si asta doar pentru a avea posibilitatea de a va transpune mai usor in acea lume - si apoi sa alaturati imaginea realitatii de azi. Incercati cu un mic brainstorming sa faceti o suprapunere dintre cele doua lumi si perspective asupra vietii. Cautati punctele comune si eliminati diferentele. Ce va ramane? Ce va place? Dar, mai mult decat atat, va pun intrebarea acum: ce fel de viata vreti sa duceti?