Mama din fiecare femeie

Am citit astazi undeva, ca putine femei realizeaza ca, de fapt, barbatul e un copil care-şi ascunde fragilitatea şi sensibilitatea la pieptul femeii iubite.
Chiar nu stiu cate realizeaza asta, nu stiu cate isi dau seama ca intr-adevar, uneori, barbatii sunt chiar mai sensibili decat noi. Si stiti de ce? Fiindca noi, cand ne doare ceva, spunem, fiindca ni se pare firesc asa, fiindca noi suntem considerate sexul slab. Dar ei, barbatii, de ce nu ar avea nevoie s-o spuna? Fiindca cineva i-a invatat ca trebuie sa-si ascunda lacrimile? Fiindca cineva i-a invatat ca nu trebuie sa-si arate suferintele? Fiindca cineva le-a spus ca nu au voie sa-si arate slabiciunile?
Desigur ca noi suntem puternice: nu uitati: pe orice barbat l-a purtat mai intai o femeie in pantece. Ar fi de datoria noastra sa-i ocrotim mai departe. Altfel, de unde si-ar mai lua ei lumina, puterea de a ne purta de grija? Voi nu vedeti ca nu exista barbat pe lumea asta care sa nu tanjeasca dupa surasul femeii, dupa mangaierea ei, dupa raza ei de soare din priviri, dupa iertarea, intelegerea si ingaduinta ei? Voi nu vedeti ca ei si atunci cand gresesc, tot intelegere, iertare si iubire asteapta? Si cred ca ei asteapta mai mult decat noi, pt ca mandria lor este mai mare. Fiti intelepte, femei si iertati-va iubitii! Iertandu-i, va intregiti viata.
Fiti binecuvantati, voi, prunci ai soarelui, azi, de ziua noastra!
Lasati sa cada lumina peste voi astazi, fiindca si noi, fara de voi, nu am fi nimic....