Lasa...

Nu-mi spune nimic din tot ce mi-ai spune...
Lasa-ti mutirea prin somn sa se-adune,
Lasa-ti viata sa-si faca de cap,
Lasa-ti inima prinsa-n ciorap.

Lasa-ti avantul prins in agrafa,
Lasa-ti cuvantul desprins de parafa-
Lasa-ti mana usor peste toate gramada,
Lasa-ti trairea un strop sa se piarda.

Lasa-ti si trupul in miini prea-straine,
Lasa-ti si dorul adanc sa suspine,
Lasa-ti gandul de-ntoarcere-acasa,
Lasa-ti fiorul ce-acuma te-apasa

Si lasa si ziua-n cotloane s-apuna
Si lasa si seara pe-oras sa se puna.
Mai lasa si noaptea cea-ncet furisanda
Si stafiile beznei lasa-le-n panda.

Lasa si zale de fier si armura,
Lasa si sabia si lasa si ura,
Lasa si usa deschisa-n odaie,
Lasa si focul sa arda vapaie,

Lasa carbunii incet sa mocneasca,
Lasa in tine simtirea cereasca,
Lasa-ti mutirea prin somn sa se-adune
Si nu-mi spune nimic, din tot ce mi-ai spune...