marți, 16 martie 2010
Salzburg
Ultimele zile au fost pt mine niste zile minunate....Inca ma aflu sub vraja lucrurilor pe care le-am vazut si trait. E minunat sa calatoresti. Iar eu ador asta....
Stiati ca Salzburgul e un oras minunat? Cred ca imi vine sa ma apuc acum sa scriu tot ce am vazut, de exemplu, astazi... adica ieri...sau alaltaieri... nu are importanta.
Pot doar sa spun ca viata e minunata! Incearca s-o gusti atunci cand e ea in stare cruda, fara aranjamente anterioare.....
De pilda, incearca sa iei cina intr-unul dintre cele mai luxoase restaurante si cu traditie din Austria, cand ambientul e invaluit in acordurile unui pian care fredoneaza sub o forma prelucrata melodii de la inceput de secol XX. La masa sunt doar tacamuri de argint. Le recunosti imediat. Si sunt - ca in orice restaurant care se respecta, intr-o ordine impecabila. O sa te surprinda probabil, numarul lor. Dar si stilul, pe cat de pompos pare la prima vedere, e simplu: se incepe intotdeauna cu tacamurile de la exterior inspre interior. Asta, pt orice cunoscator, nu ar mai fi trebuit sa adaug...
Felurile iti sunt aduse de cate 2-3 chelneri, in functie de ce ai comandat. E frumos sa stii ca se invart atatea persoane in jurul tau. Iti da o senzatie de bine, de siguranta....
Cafeneaua din incaperea alaturata iti adauga, desigur, la nota de plata si ambientul: candelabrele de cristal, tapiteriile groase rosu cu alb, omniprezenta fiind litera "S" (de la "Sacher"), scrisa cu alb in catifeaua rosie, precum si cate o arie din Fidelio a lui Beethoven care iti indulceste - fara a dauna siluetei - cafeaua, sau vreuna din ariile lui Mozart, care atunci cand a venit pe lume, a inspirat in prima secunda aerul acestui oras.
Cand servesti cafeaua, alaturi de celebra felie de tort Sacher tocmai in cladirea purtatoare a tradiei inca din 1832, nascute in Viena, la aceeasi Casa Sacher, transformata din initiala cofetarie in hotel de 5*, cladire care a adapostit, de-a lungul vremii, personalitati ilustre: de la Montserat Caballe si pana la Kent Nagano, de la Tom Hanks pana la Romy Schneider si de la - mult-prea-bine-cunoscutii de catre bunii nostrii compatrioti (si nu numai) - Ion Iliescu si Emil Constantinescu pana la regina Angliei. Sutele de fotografii, cu autografele de rigoare stau marturie a trecerii lor pe acolo.
In orasul vechi, de partea opusa a Hotelului Sacher, pe stanga Salzach-ului, Gold Gasse si Getreide Gasse - faimoasele stadute comerciale, pline ochi de dughene de firme - de la Boss la Cartier si asa mai departe, cu boutique-uri unde un dirndl (tipica rochie cu decolteu adanc, maneci bufante, cu corset si foarte incretita de la mijloc) poate costa si peste 2.000,-€, unde pantalonii scurti din piele de cerb, cu motive de frunze de stejar si/sau flori de colt se ridica la aceleasi sume, unde toate colturile, stradutele, piatetele si sa nu mai vorbim de podurile care unesc cele doua parti ale orasului, aruncate peste raul Salzach - un rau de o culoare ciudata datorita continutului sau crescut in sare, precum si a constituirii sale partiale din zapezile topite din amonte, din piscurile inalte ale pitorestilor Alpi, toate locurile acestea sunt intesate de turisti. nu e nici o mirare cand franceza isi spune cuvantul in vreo cerere la receptie, cand vreun englez scrobit isi cauta tacticos portmoneul sa achite nota, cand femei infasurate in voal ciugulesc mai mult, decat mananca sau cand pe strada te impiedici de un grupulet cu codite afro sau tinuta de rapper. Proverbialii japonezi cu omniprezentele lor blitz-uri sunt nelipsiti din peisaj. Soselele orasului iti ofera, spre confirmarea clasei, la tot pasul ba de cate un Ferrari cu marcantul sau rosu de foc, ba cate un Lamborghini sau te miri ce alta limuzina cu cate 450 cai putere sau si mai mult (!!!)... si ca sa adaposteasca acesti bolizi, parcarea centrala a orasului a fost construita...in muntele de sare...
Si in aceste locuri unde cultura musteste din fiecare firida, spre surprinderea ta, vezi ca la statia de benzina, litrul de super plus nu costa decat 0,4 centi peste 1 Euro!!! da, adica 100,4 eurocenti!!!!
E miraj? Nu, e realitate! Aceasta e viata cotidiana in Salzburg.....
Ah, am uitat sa spun: noaptea orasul e mirific!!!
Stiati ca Salzburgul e un oras minunat? Cred ca imi vine sa ma apuc acum sa scriu tot ce am vazut, de exemplu, astazi... adica ieri...sau alaltaieri... nu are importanta.
Pot doar sa spun ca viata e minunata! Incearca s-o gusti atunci cand e ea in stare cruda, fara aranjamente anterioare.....
De pilda, incearca sa iei cina intr-unul dintre cele mai luxoase restaurante si cu traditie din Austria, cand ambientul e invaluit in acordurile unui pian care fredoneaza sub o forma prelucrata melodii de la inceput de secol XX. La masa sunt doar tacamuri de argint. Le recunosti imediat. Si sunt - ca in orice restaurant care se respecta, intr-o ordine impecabila. O sa te surprinda probabil, numarul lor. Dar si stilul, pe cat de pompos pare la prima vedere, e simplu: se incepe intotdeauna cu tacamurile de la exterior inspre interior. Asta, pt orice cunoscator, nu ar mai fi trebuit sa adaug...
Felurile iti sunt aduse de cate 2-3 chelneri, in functie de ce ai comandat. E frumos sa stii ca se invart atatea persoane in jurul tau. Iti da o senzatie de bine, de siguranta....
Cafeneaua din incaperea alaturata iti adauga, desigur, la nota de plata si ambientul: candelabrele de cristal, tapiteriile groase rosu cu alb, omniprezenta fiind litera "S" (de la "Sacher"), scrisa cu alb in catifeaua rosie, precum si cate o arie din Fidelio a lui Beethoven care iti indulceste - fara a dauna siluetei - cafeaua, sau vreuna din ariile lui Mozart, care atunci cand a venit pe lume, a inspirat in prima secunda aerul acestui oras.
Cand servesti cafeaua, alaturi de celebra felie de tort Sacher tocmai in cladirea purtatoare a tradiei inca din 1832, nascute in Viena, la aceeasi Casa Sacher, transformata din initiala cofetarie in hotel de 5*, cladire care a adapostit, de-a lungul vremii, personalitati ilustre: de la Montserat Caballe si pana la Kent Nagano, de la Tom Hanks pana la Romy Schneider si de la - mult-prea-bine-cunoscutii de catre bunii nostrii compatrioti (si nu numai) - Ion Iliescu si Emil Constantinescu pana la regina Angliei. Sutele de fotografii, cu autografele de rigoare stau marturie a trecerii lor pe acolo.
In orasul vechi, de partea opusa a Hotelului Sacher, pe stanga Salzach-ului, Gold Gasse si Getreide Gasse - faimoasele stadute comerciale, pline ochi de dughene de firme - de la Boss la Cartier si asa mai departe, cu boutique-uri unde un dirndl (tipica rochie cu decolteu adanc, maneci bufante, cu corset si foarte incretita de la mijloc) poate costa si peste 2.000,-€, unde pantalonii scurti din piele de cerb, cu motive de frunze de stejar si/sau flori de colt se ridica la aceleasi sume, unde toate colturile, stradutele, piatetele si sa nu mai vorbim de podurile care unesc cele doua parti ale orasului, aruncate peste raul Salzach - un rau de o culoare ciudata datorita continutului sau crescut in sare, precum si a constituirii sale partiale din zapezile topite din amonte, din piscurile inalte ale pitorestilor Alpi, toate locurile acestea sunt intesate de turisti. nu e nici o mirare cand franceza isi spune cuvantul in vreo cerere la receptie, cand vreun englez scrobit isi cauta tacticos portmoneul sa achite nota, cand femei infasurate in voal ciugulesc mai mult, decat mananca sau cand pe strada te impiedici de un grupulet cu codite afro sau tinuta de rapper. Proverbialii japonezi cu omniprezentele lor blitz-uri sunt nelipsiti din peisaj. Soselele orasului iti ofera, spre confirmarea clasei, la tot pasul ba de cate un Ferrari cu marcantul sau rosu de foc, ba cate un Lamborghini sau te miri ce alta limuzina cu cate 450 cai putere sau si mai mult (!!!)... si ca sa adaposteasca acesti bolizi, parcarea centrala a orasului a fost construita...in muntele de sare...
Si in aceste locuri unde cultura musteste din fiecare firida, spre surprinderea ta, vezi ca la statia de benzina, litrul de super plus nu costa decat 0,4 centi peste 1 Euro!!! da, adica 100,4 eurocenti!!!!
E miraj? Nu, e realitate! Aceasta e viata cotidiana in Salzburg.....
Ah, am uitat sa spun: noaptea orasul e mirific!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Superba calatorie !
RăspundețiȘtergereMi-as fi dorit sa fi putut pastra si noi in Romania mai mult din aerul si traditiile de altadata....
ce oras frumos...am sa merg si eu
RăspundețiȘtergere