Decizia - Capitolul II - Mi-e dor de ea

- O iubesc, mai!
- Du-te la ea.
- Nu pot. Dupa tot ce i-am facut. Mi-e dor de ea de simt ca ma sufoc. Imi vine sa ma duc dracului mai bine. Cat de neghiob am putut fi!
- Crezi ca nu te mai primeste inapoi?
- Ma doare, ma intelegi? Ma doare. Cine m-a pus? Nu trebuia sa fac asta. Imi vine sa urlu, sa-i spun c-o iubesc, c-o vreau inapoi, c-o vreau in viata mea de acum inainte...
- Da, te inteleg. E trist.
- Si nu stiu daca as mai putea-o avea vreodata. Am ranit-o prea mult. Si mi-e teama ca daca o sa ma impac cu ea, iar o s-o ranesc. Uneori sunt un dobitoc.
- Aici iti dau dreptate. Esti. Stai, sa nu ma lovesti...rase Gelu. Eu ti-am spus si ieri sa mergi sa o cauti.
- Pe masura ce trece timpul imi lipseste tot mai tare. Pe masura ce trece timpul imi dau seama ce am avut. Cum am putut sa fiu atata de prost?
- Acum nu-ti mai ajuta asta la nimic. Daca o vrei, du-te la ea.
- Gelule, eu nici macar nu stiu unde sta. Eu nu am fost niciodata la ea acasa.
- Nu, dar tu ai numarul ei de telefon. Ai putea s-o suni.
- Nu pot. Nu indraznesc. Si apoi, ce sa-i spun? Cum sa incep? "Stii, mi-e dor de tine"? Suna tampit. Auzi: "dor de ea". De parca cine stie ce ar fi fost intre noi.
Offffffff!!!!! Imi vine sa ma urc pe pereti de draci. Cred ca sunt cel mai idiot din tot neamul barbatesc de pe pemantul asta. Ce dracu´ mi-a trebuit mie? Offffff!!!! Si de ce m-am indragostit tocmai de ea? Si dupa o pauza urma: - Vai, daca ai stii ce mi-am auzit!!!
- Lasa, ca tu chiar trebuia sa-ti mai auzi cateodata pomana, ca prea erai dus rau in ultima vreme.
- O vreau, mai, o vreau. Tu stii ce-i asta?
- Ei, ba bine ca nu stiu. Uiti ca si eu am mai fost certat cu Maria. Mai ales in primii ani cand ma angajasem. Aveam impresia ca sunt cine stie ce persoana importanta in firma, doar fiindca obtinusem postul de inginer asa de usor si ca aveam cateva cadre in subordine. Ma infoiasem si eu ca prostul. Si abia apoi mi-am dat seama ca nu asta era de fapt fericirea mea. Stii, sincer sa fiu, in fata ei nu recunosc nici acuma, deh, mandria masculina, insa noi ne-am sudat deja impreuna. E deja o alta poveste. Voi sunteti abia la inceput.
- Inceput! Tu te auzi cum vorbesti? De parca ai fi tu Mama Omida si ne-ai ghici tu noua viitorul...Parca ai stii tu ca noi suntem la inceput! De unde stii ca nu asta a fost totul? De unde stii ca n-o sa fie rece cu mine si sa-mi spuna: "Baiete, vezi-ti de drum!"
- Fiindca eu am sentimentul ca fata asta te iubeste. De aceea. Nimeni nu da cu piciorul la ce iubeste. Oricat de dureros ar fi ce i-ai facut. Eu zic ca o sa te primeasca inapoi.
- Dar niciodata nu va mai fi ca la inceput...replica trist si pe ganduri Razvan.
- Da, asta asa e. Dar tot de voi tine sa o faceti mai bine de data asta.
- De noi! Iar incepi. Tu asa vorbesti, de parca ai fi si vorbit deja cu ea si deja stii care ii vor fi raspunsurile. Bine ca stiu ca nu aveti nici o legatura, ca altfel te-as fi banuit ca ne-ai fi codos.
Apoi dupa o pauza:
- Ai vazut-o? Spune, ai vazut-o de curand?
- Nu, omule! Unde s-o vad? Crezi ca eu umblu prin oras cu ochii dupa femeile tale? Alta treaba nu am?
- Ah, nu, dar ma gandeam ca ai fi putut s-o vezi intamplator pe undeva, printr-un magazin, in vre-un bar, stiu eu...
- Nu, mai, nu am vazut-o. Dar eu ti-am spus doar ce gandesc.
- Of, daca ar sti ea prin ce trec eu acuma...
- Hmmmm... mai bine ca nu stie. Ca daca ar sti, ar spune ca bine ti se intampla.
- Ei, vezi, asta nu vreau eu. Eu nu vreau sa stie ea prin ce trec eu acuma.
- Auzi, dar tu crezi ca ea e proasta? Tu crezi ca ea n-a trait destul incat sa-si dea seama ce poate fi in inima unui om? Asa de naiva o vezi tu?
- Nu, tocmai asta e. Nu o vad deloc naiva. Nu acum. Atunci da, atunci am crezut-o complet naiva. Dar nu acum. Imi dau seama ca chiar nu e deloc naiva. Naivul am fost eu. Atata de tare m-am dat si m-am crezut de imabatabil, incat acum ma simt ridicol si penibil. Este exact ceea ce nu as fi vrut nici in ruptul capului sa las sa se vada.
- Ei, dar ea te-a simtit.
- Asta e. Asa e. Ai dreptate. Si pt asta mi-e rusine de mor acuma sa ma duc la ea.
- Daca tu n-o sa-ti infrangi niciodata rusinea asta prosteasca fata de ea, o vei regreta toata viata.
- Stiu, mai, stiu. Si mi-e cu atata mai greu sa admit ca eu, cel care ma dadusem atata de atoatestiutor, o dau in bara. Si tot eu trebuie sa ma duc la ea sa-mi cer scuze. S-au schimbat lucrurile ca naiba. E totul intors pe dos. E totul cu 180° altfel decat trebuia sa fie.
- Razvane, pana acum a tot fost mereu cum ai vrut tu sa fie si a iesit aiurea. De ce nu te lasi si tu odata pe mana cuiva? Poate ca nu ar fi tocmai gresit sa mergi acum pe mana ei... incerca Gelu cu timiditate si spaima ca nu cumva Razvan sa rabufneasca intr-o explozie.
- Gelule, tu tu dai seama ce-mi ceri? Tu imi ceri sa fiu exact cum NU am fost pana acuma.
- Si ce ai avea de pierdut?
- Pai in primul rand as pierde in fata mea.
- Si ti s-ar parea asta atata de rau???
- Cred ca acum sunt blocat. Nu stiu ce sa fac. Cred ca e prima oara in ultimii 15 ani cand chiar nu mai stiu ce sa fac. Ma simt aiurea de tot. Simt ca-mi fuge pematul de sub picioare. Parca nu mai recunosc. Parca nu mai sunt eu.
Gelu zambi si isi spuse in sinea lui: "Ce m-as bucura daca mititica asta l-ar mai pune un pic cu botul pe labe! Nu i-ar strica sa-l mai aduca si pe el cineva cu picioarele pe pamant". Iar apoi continua cu voce tare:
- Razvane, ia-ti timp si gandeste-te la tot ce ai pierdut in toti acesti ani tanandu-te tu atata de tare. OK, pana la o anumita varsta, toti te admiram, te credeam cool, dar gandeste-te ca vremurile acelea s-au dus. Ai si tu nevoie de caldura langa tine. Nu esti nici tu o stana de piatra. Si nici masina de iubit femei nu esti. Si poi, stii si tu singur ca numai sexul in sine nu mai e atat de palpitant, oricat ar fi pipita aia de buna...
- Da, ai dreptate, Gelule, ai dreptate. Dar mie tocmai de asta mi-e teama. Mi s-ar schimba toata viata.
- Dar nu asta ar fi ce ti-ai dorit? Nu asta ar fi ce ai visat?
- Stii, eu ma intreb daca cumva, oare, chiar EA este cea care trebuie sa-mi stea mie alaturi?
- Mda, buna intrebare... Dar stii ce? Asta poti afla doar ducandu-te dupa ea si incercand sa reiei din nou legatura. Altfel, vei ramane in impasul asta mereu...
- Gelule, merci de sfat! Transmite-i Mariei salutarile mele.
Apropo: sambata ce faceti? Nu mergem cu totii la iarba verde?
- Am putea, daca ar ramane vremea frumoasa.
- Bine. Hai salut!
- Salut! O zi buna!