Amintiri pierdute

Nu ți-am mai spus
De mult timp
Ca te iubesc
Am uitat și culoarea pielii tale
În soare
Am uitat glasul tău
Atunci când proiectam viitorul
Care nu avea să existe niciodată

Am uitat zâmbetul tău șters
După o zi ca oricare alta
Râsul tău cald și sonor
Ce plesnea de fericire din cele
mai neînsemnate nimicuri

Gândurile noastre rostite cu un curaj
Aproape prostesc
Ca și când am fi avut
Zece vieți la dispoziție
Chitara ta
Și pianul
La care te întorceai
Căutându-ți sufletul pierdut

Prietenele ma întrebau nedumerite
Cat timp voi pierde în preajmă-ți
Zicându-i că ar trebui
Să îmi planific altfel viitorul

Ele nu au înțeles
Că viata nu e decât o improvizație
Intre naștere și moarte.

Sorina Ivascu, 03.03.2017

Păcatul vieții

Ți-am spus ca Darwin a mințit
Avem amintiri comune de pe steaua pe care am locuit
Împreună

Acolo oamenii nu își alegeau iubirea
Le era scrisă dinainte
Sufletele se recunoșteau
Atunci când se întâlneau
Promisiunea era eternă

Pe noi ne-au izgonit semenii
Pentru ca din dragostea noastră
Am zămislit prea multi copii
Le-a fost teamă
Că neamul nostru va stăpâni
Planeta

Așa că ne-au mutat pe Pământ
Aruncându-ne intre ființe asemănătoare nouă

De atunci ne căutăm
După simțuri
Cu ochii închiși
Pentru a scrie mai departe
Ce ne-a fost hărăzit atunci

Sufletele nu mor niciodată
Blestemele sunt binecuvântări

...
Sorina Ivascu, 04.03.2017

Despre tăcere despre singurătate

Despre tăcere
despre singurătate

Nu știu cate iubiri ai trăit tu
Până acum
Eu am trăit câteva
Puține ce-i drept
Cu pauze lungi între ele
Încercările nu se pun
Vremea de-afară
N-are legătură cu vremurile
Timpul cu timpurile
Clipa cu chipurile

Am îngenuncheat lângă
Gândul tău dus
Am vrut să-l întorc
Dar n-a fost chip
Am vrut să-ți arăt
Am vrut să-l urmez
Hățișurile mă întorceau
La ce am fost cândva
Amândoi
Pe când încă nu știam că existăm
Ca entități separate

Beția ta urmată de reproșuri
Lăsase urme adânci
În ce putea veni
Un cârd de păsări se rotea bezmetic
Eu scriam cu pana înmuiată în sânge
Despre tăcere
Despre singurătate

Sorina Ivascu, 04.03.2017

Subtilitate afectivă

Te pot palpa în întuneric
De departe
Țin ochii închiși 
Și știu ce culoare îți are sufletul
Când nu ești cu mine
Ma gândesc la titlul unei cărți
A Norei Iuga
Deși mai e mult până atunci
Poeții iubesc atemporal
Simțirile trec dincolo de lumea știută
Și topesc tot ce redundă
Rămân schițe de suflet
Stilizate într-un mod doar de ei înțeles

Aș adăuga încă o treaptă
Piramidei lui Maslow:
Nu pot sa trăiesc fără tine
...

Sorina Ivascu, 04.03.2017

Năluca

Mă ierți, așa-i, dacă îți simt trădarea
Și gândul tău de șarpe azuriu?
Încolăcind pe sufletu-mi mirarea 
Parc-ai fi mort deși atât de viu

Așa-i că vraja ta se țese
Mânată de ascunse pasiuni,
Cu mine poate nu au legături prea dese,
Dar cu oștirea ta de pulsiuni,

Te macină și sufletu-l ți-l ´nalta,
Apoi l-aruncă iarăși într-un hău,
Nu-mi pomeni despre țigara arsă
Ca despre-un trist și singur zurgalău.

Eu pot să plec, amăgitor iubite,
Sau soarta ta pot s-o pecetluiesc.
De ce mă-ntrebi de multele ursite?
De ce-n același timp te uluiesc?

Te joci ca un fachir cu mine,
Te-ascunzi, iar apoi iarăși te itesti.
Nu-s stavile în nopțile ostile
Și nici în clipele aproape prietenești

Eu voi tăcea acum, ființă,
Doar ca să văd pe ce drum ai s-apuci
Numai tu știi de ce ai trebuință:
De clipe albe sau de nopți năluci.

Sorina Ivascu, 09.03.2017

Noapte de linisti

Soarele apusese demult si o dâra rosietica inca mai invaluia marginea olanelor caselor indepartate. Pâlcurile de pomi se unduiau incet. Parca se miscau dupa o muzica necunscuta, mângâind confuz intunericul boltei. Varfurile copacilor pareau ingemanate cu vazduhul, crengile lor se imbratisau cu cerul, nascand un sentiment de incredere si taina.

- Vii sa manaci? - se aude un glas masculin, calm, ce pornea de undeva din spate, insa din apropiere.

Sillueta ei se distingea ca boarea unei naluci, in apropierea apei. Chircita, intr-o pozitie aproape fetala, cu genunchii la gura, imbratisati, privea intinderea linistita si in rastimpuri lucitoare, a lacului.

Isi propusesera sa poposeasca aici doar trei zile. Le era de ajuns, se gandeau ei, pentru a se regasi pe sine si pentru a uita pentru o clipa tumultul vietii si al obligatiilor. Erau aici doar pentru ei.

- Nu. Multumesc, nu mi-e foame.
Apoi, dupa o scurta pauza:
- Dar ai putea sa aduci vinul care a mai ramas in sticla.

O usa scartai si niste pasi se auzeau apropiindu-se.

- Uite!
El ii intinsese paharul cu un gest domol. Ea isi scoase mana din maneca cealalta, pe unde-si impreunase bratele, si prinse paharul.
- Hai, stai jos! - il indemna ea.
- Nu ti-e rece? Stai aici de aproape o ora.
- Nu. Admiram lacul, cerul, ascultam linistea.

El se aplecase langa ea, asezandu-se foarte aproape. Ar fi putut parea ca s-ar fi atins, distanta era doar o parere.
Isi auzeau respiratiile amandoi, isi simteau unul altuia freamatul, fara sa rosteasca vreo vorba. Amandoi priveau in zare, puncte nedefinite, neclare, imprecise, fiecare cu propriul pahar de vin in mana si cu propriile ganduri. Fara sa spuna nimic. Inmarmurirea aceea avea un aer straniu. Era ciudat cum nu se atingeau, dar aerul din jurul lor dadea o singura impresie, cea de unitate. Acum ii invaluia pe amandoi aceeasi lumina, nu stiu de unde izvorata.
Se spune ca gandurile emit anumite frecvente. Si in mod cert este asa. In jurul lor era liniste, caldura, iar lucrurile pareau luminate.
...
- Ma simti?

Sorina Ivascu, 11.03.2017

Amantul necredincios

Și ești amantul alteia de-o vreme
Și dormi la ea mai rar și pe furiș
Ea se comporta ca și când nu s-ar teme
Doar ție trupul ei îți tine acoperiș

Si te întorci la mine în fiecare ziua
Și-n fiecare seara ma dorești
Departe sunt, distanta e-o risipă
De îndelungi dorite păcate pământești

Ea trupu-ți amețește , iar eu mintea
Și ești ca zăpăcit de toate aceste atingeri
Ai vrea sa ne îmbini dacă se poate
Și nu știi de-s victorii sau înfrângeri.

Sorina Ivascu, 11.03.2014