duminică, 28 martie 2010

Ti s-a-ntamplat...?


Vi s-a intamplat vreodata sa vi se aglomereze, intr-o perioada scurta de timp (o zi sau cateva zile) mai multe lucruri care sa va duca cu gandul la el/ea, de care, deja de un anumit timp, v-ati despartit? Probabil ca motivul despartirii nici nu a fost serios, poate ca a fost doar o interpretare diferita a acelorasi fapte, era teama de implicare, atunci cand lucrurile deja incepusera sa ia o turnura mai profunda si, din teama de a nu suferi, ori unul, ori altul, ati incheiat relatia. Ati considerat-o un capitol clasat, incheiat in coada de peste, fara invinsi si fara invingatori, cu dopotriva de multe pierderi de ambele parti, cu deopotriva de multe frustrari ca, totusi, s-a terminat, cu deopotriva de multe ganduri ca ce-ar fi fost daca ati fi continuat. Si ati ales sa terminati.

Vine un timp insa, cand orice ai face, oriunde ai fi si oricat ai crezut ca ai reusit sa ingropi trecutul si sa-l lasi in urma ta, apar semne ca el e mult mai prezent acolo decat ti-ai fi dorit.
Esti pe o terasa cu o gramada de cunoscuti, prieteni care nici macar nu l-/au cunoscut/-o si/sau carora nu le-ai vorbit niciodata de ea/el si te trezesti ca unul dintre ei face o afirmatie, exact acea afirmatie pe care o facuse ea/el cu privire la un anume lucru. Inchizi ochii si mergi mai inainte, spunandu-ti ca oamenii mai au si idei comune.
O ora mai tarziu treci pe langa o cafenea sau o multime de oameni si ai impresia ca il/o vezi. Ca e acolo. Absurd. Tu stii ca el/ea e la sute de km distanta, dar totusi...
Vii acasa. Deschizi calculatorul, iti citesti corespondenta, clar ea/el nu e acolo, nu apare nici o veste care sa-i trezeasca amintirea. Totul normal. Intri pe un site si citesti ceva la intamplare. Chiar la intamplare. Vestea: ai trimitere la nici mai mult si nici mai putin decat... melodia voastra. A voastra! Din nou, ea/el! "Imposibil" iti spui! Si, totusi, dai click pe trimtere si asculti. Asculti o data, asculti de doua ori, de trei ori si incepi sa te intrebi: "Ce au sa insemne toate acestea???". Nu ai mai avut semne de viata de la ea/el de cateva luni de zile si, totusi, ii simti prezenta in viata ta atat de pregnant, ca si cand ar fi fost acolo. Incepi sa te intrebi: chiar ai terminat-o cu el/ea? Chiar erau lucrurile clare? Chiar ai avut dreptate? Chiar nu mai era nici un "va urma"?
Apoi simti ca incepi s-o iei razna. Incepi sa derulezi inapoi filmul intregii voastre relatii. De ce v-ati despartit, care a fost ultima voastra cearta, care au fost momentele de slabiciune care au dus la destramarea relatiei. Apoi mergi mai departe: te gandesti mult mai inapoi in timp, la zilele in care radeati din nimicuri, la pasiunea cu care v-ati sarutat prima oara, la zambetul iesit dimineata din asternut, cu ochii somnorosi, la aroma cafelei, la hohotele de ras cand ati fost mai liberi decat pasarea cerului si cand inca credeati amandoi in sentimentele voastre si in ale celuilalt. Iti amintesti ca ati fost fericiti. Iti amintesti de promisiuni si apoi, ca o jaluzea gri, cade din nou peste toate "dar e gata!".
Te trezesti din reverie si te intrebi ce e cu tine. Mai mergi asa, fara tinta, incercand sa-i alungi fantoma din viata ta, constient/-a fiind ca totul e gata. Totul e doar in inchipuirea ta.
Iar la un moment dat, stupoare: ii simti parfumul! Gata, nu mai poti! Simti ca innebunesti! Simti ca mintea ta o ia aiurea, simti ca lumea ta e facuta din ceva ce tu insati/insuti nu mai poti controla. Te intrebi daca mai esti in deplinatatea facultatilor mintale si, din ce in ce mai intens, te intrebi: "Ce au sa insemne toate acestea in viata mea?". Nu mai poti ajunge decat la o concluzie. Lucrurile inca nu s-au terminat. Ati facut ceva gresit. Mai trebuia sa urmeze ceva. Prezenta sa e atat de puternica in viata ta, ca si atunci cand ati fost impreuna. Si te gandesti: "Sa il/o sun? Sa il/o caut? Nu voi parea penibil/-a? Mi-e dor de el/ea." Si toate aceste ganduri ti se invart in cap ca un carusel nebun.

Ajungi istovit/-a acasa si suna telefonul. Tresari ca muscat/-a de sarpe: "Daca e el/ea?"

2 comentarii:

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...