Complementaritati

Uneori simtim nevoia sa ne indepartam de ceea ce iubim, pt a intelege mai bie ceea ce credem ca simtim. E vorba de lupta dintre simtire si ratiune. Ratiunea ne-a invatat sa fim mereu vigilenti, sa avem ochii mereu deschisi. Numai asa vom putea intelege lumea si numai asa vom putea fi stapanii propriilor noastre destine.
Insa apoi vine simtirea. Se intampla ceva in universul nostru. Apare ceva cu ce constiinta noastra nu a socotit, nu a luat in calcul. Apare un "ceva" pe care nu stim sa-l denumim. Ne place pt moment aceasta noua stare descoperita in noi. Evident, din obisnuinta, incercam sa o analizam cu ratiunea. Dar uneori ne place atata de mult, incat lasam ratiunea la o parte, ignoram toate semnalele de avertizare si o tragem pe drumul simtirii. Unde ne duc cele doua drumuri? Putem noi sti dinainte, daca cele doua drumuri converg? dar daca sunt divergente? Evident, ideal ar fi sa convearga, dar nu intotdeauna si, la fel, chiar deloc obligatoriu, idealul se pliaza realitatii. Ce traim atunci? In ce directie hotaram sa mergem? Ce atitudine adoptam?
Sunt cazuri in care suntem confuzi. Atunci ne luam o paua si incercam sa insumam punctele comune dorintei cu cele ale realitatii. Incercam sa impacam simtirea cu ratiunea. Incercam sa gasim compromisuri pt noi si pt situatia aparuta, de unde sa iesim cu cat mai putine pierderi. Cum se spune, incercam sa impacam si capra si varza.
Asa este si in viata de zi cu zi, cand se intalnesc doua entitati. Una ratiomala, alta care traieste organizata pe simtire. E ca atunci cand se intalnesc doua persoane de diferite sexe. Yin si Yang. Complementaritati. Lucruri diferite, dar care trebuie sa coexiste. Unde incepe una si unde se termina cealalta? Asta numai experienta ne poate spune.
De aceea, suntem datori sa inecrcam!