Timpul... probabil...

Si doar fiindca vremea de acuma se aseamana oarecum cu cea de atunci, am scotocit prin arhiva mea de scrieri ca sa caut anume aceste versuri.
Se-mbina iarna cu primavara. Se cearta soarele cu ultimele incapatanate urme de zapada, ciorile si vrabiile se ratoiesc tantose la vanturi si intreaga atmosfera pare sa fie un lant de cereri de dreptate: "Inca domnesc eu! E inca februarie!" - spune iarna. "Of, tu nu vezi ca s-a saturat deja lumea de tine?!" - o mustra soarele si zambeste cu dintii sai mari si, parca, din obraznicie, chiar ii scoate si limba. :-)
Ei, e o cearta fireasca pt stapanire. Asa cum au fost duse si razboaiele de-a lungul atator milenii. Stapanirea asta e ceva ce le da tuturor de furca, inclusiv vremii...



Si Timpul si Vremea...

(Fls./M. 22.03.2008)

Si ninge si ploua,
E soare afara
Si vantul iar bate
Zapada spre seara.

E nefiresc rece
In Sambata Mare.
E Pastele maine
Iar gerul e mare.

Si tremura salcii,
Magnoliile-n floare,
Ciresii cu flori albe
Cuprinsi de ninsoare.

Dar neaua nu tine
Si soarele iese.
E scurta minciuna
Ce-ar vrea sa se-apese!

Acum tuna si fulgera
Ca-n ploaia de vara
Si grindina cade,
In martie, spre seara.

Ciudata traire
Intr-atata schimbare!
Scranteala naturii
E-atata de mare!!!

Ce vreau eu cu vremea?
Asa e si-n mine
Cat tu esti departe.
Asa e si-n tine???