Scantei

Sorina (01.01.2010 00:38:42):peste main, in rüsselsheim e cerul spuzit de artificii, cat cuprinzi cu ochii. de peste tot rasar lumini colorate efemere. pocnetul lor se aude din toate partile. se aude "should old acquaintances be forgot". sunt strigate in strada, rasete, suieraturi de focuri si clinchete de pahare. lumea se imbratiseaza si se saruta. sunt cu totii, parca, fericiti. cu totii au uitat, parca, de grijile zilei de ieri si se bucura de parca maine e promisiunea lui D-zeu de mai bine. toti spera in asta. asa e constructia umana. si fiecare isi promite, in sinea lui, ca anul care vine va fi mai bun. fara astfel de ganduri, nu am putea merge mai departe. fara astfel de sperante ne-ar pravali gandurile negre in prapastia pierzaniei si nimic nu am mai face fara de uitare.
Sorina  (01.01.2010 00:39:24): uitarea a ce a fost rau, a ce a fost greu, insa tinem minte ce am invatat din toate experientele dureroase si nu mai dorim sa le repetam. doar facem... altele. mereu si mereu, in dorinta ca, undeva, odata, va iesi asa cum ne dorim mereu. insa, uitam ca viata nu e perfecta. uitam ca fericirea nu inseaman lipsa grijilor, uitam ca nici banii singuri nu aduc fericirea si uitam ca pt tot ce vrem trebuie sa transpiram, sa luptam, chiar si sa suferim. acum, macar pt o clipa sa uitam greul. si acum lumea pt asta se bucura. lumea si viata nu s-a schimbat. s-a schimbat doar punctul nostru din care privim viata. dar noi putem sa ne trasam liniile pe care le vrem, fara a uita insa, cine suntem, in fapt.
Sorina  (01.01.2010 00:39:50): parca toate sunt la fel. si totusi, ceva s-a schimbat: e 2010! in aer pluteste o fericire latenta.... de n-ar dispare, insa... ce fina e fiinta umana! cat de usor simte si cat de usor se destabilizeaza. cine e cel puternic? cine va razbate spre telul lui? cine va atinge fericirea? cum arata fericirea fiecaruia? fericirea e de atatea feluri, pe masura fiecaruia si pe intelesul fiecarui muritor. noi o numim generic "fericire", dar ce e ea, de fapt?...... anyway, un an nou fericit!
Sorina  (01.01.2010 00:43:09): cred ca fericirea nu este un lucru anume, nu este o fapta anume, nu este un cadru anume si nu este un fapt anume. cred ca fericrea e o stare a sufletului si nu tine cont de nimic altceva decat de capacitatea ns de a sti sa fim fericiti
Sorina  (01.01.2010 00:44:39): daca s-ar preda in scoala ca materie oligatorie fericirea, nu ar mai fi atatatia tristi si debusolati pe lume.... nu crezi?
Sorina  (01.01.2010 00:45:48): pe noi nu ne-a invatat nimeni cum sa ne facem fericiti, dar o cautam instinctiv.
Sorina  (01.01.2010 00:51:24): ma bucur cand pot sa dau ceva frumos
Sorina  (01.01.2010 00:51:32): eu nu am bani pe care sa-i ofer
Sorina  (01.01.2010 00:51:40): dar multi nici nu au nevoie de asta
Sorina  (01.01.2010 00:51:52): cei mai multi au nevoie de fericire
Sorina  (01.01.2010 00:52:00): si nu stiu unde s-o gaseasca
Sorina  (01.01.2010 00:52:12): ea se afla pe masura intelesului nostru, in fiecare din noi
Sorina  (01.01.2010 00:52:19): trebuie doar s-a o cautam
Sorina  (01.01.2010 00:52:36): si sa ne bucuram cand intalnim persoane care stiu sa ne faca s-o dezvaluim
Sorina  (01.01.2010 00:53:00): s-o daruim, s-o impartasim. caci nimeni nu e fercit singur
Sorina  (01.01.2010 00:57:16): probabil ca in sistemul de invatamant e o problema. probabil ca toate sistemele de invatamant (sau aproape toate, ca nu stiu ce se preda la scolile tibetane!) au un mod rudimentar de a preda cunostintele. un mod spartanic, neevoluat. noi nu putem spune sa ne crestem frumos copiii, indopandu-i cu formule si cu ecuatii de care nu vor avea niciodata nevoie. am putea spune insa, ca ne-am creste frumos copiii, invatandu-i sa simta natura, sa simta nevoile oamenilor de langa ei, sa simta ca vibreaza de iubire, de lumina, de viata. sa fie liberi spiritual, sa se (re)cunoasca, sa stie cine sunt si incotro vor sa se indrepte, sa simta ca pot sa dea ceva din ei si sa nu ceara nicodata nimic inapoi. aia e o lectie de fericire. ar fi bine daca am putea sa facem asta pt urmasii nostri, nu crezi?
Sorina  (01.01.2010 00:59:24): eu nu am cheia fericirii, dar lumea in care noi traim sigur nu o are!
Sorina  (01.01.2010 00:59:32): la multi ani!
.........
Sorina  (01.01.2010 01:07:50): stii, eu cred ca suferinta ne invata cum sa fim fericiti. si mai cred ca nu e nici o inchisoare pe lumea asta care sa ne poata ingradi gandurile sau sa ne fure fericirea sau sufletul. noi singuri suntem cei ce ne furam fericirea, uitand de sufletul nostru, de natura lui, de libertatea de a fi noi insine. iar spiritele libere nu cunosc nefericirea, nu cunosc regretele, nu cunosc tenebrele. ele cunosc doar gardurile puse de altii evolutiei normale a celor liberi.
Sorina  (01.01.2010 01:10:39): dar e societatea in care (inca!) traim. canoane carora li se spun "legi", pt ca spiritul generic uman nu e inca atat de dezvoltat incat sa stie singur ce sa aleaga. si prin aceste legi, e constrans. da traieste un surogat, nu o viata. ce traieste nu e alegerea lui. si va muri nefericit, nestiind macar unde sa-si caute fericirea.
Sorina  (01.01.2010 01:12:18): nestiind, macar, ca el nu a fost niciodata fericit. cata risipa de umanitate!