Fotomodelul (probabil capitolul intai)

Ziua se intindea frumos pana la orele trei ale dupa amiezii, cand ea stia ca trebuia sa fie la sesiunea foto. Era alteori deja obosita cand ajungea acasa de la sedintele fotografice, insa pt ca ea stia ca daca vroia sa castige ceva, trebuia sa se speteasca, o facea de fiecare data cu profesionalism. Toti credeau ca o cariera de model e floare la ureche. Ea insa stia ca nu e asa. Cine priveste din afara vede doar frumosul. Momentele de incordare, curele de slabire, uneori noptile nedormite de la te miri ce premiere, o faceau uneori sa se simta sleita. Se bucura insa, sa-si vada chipul sau trupul in vreo revista sau chiar pe panourile mari ale oraselor. Facuse in ultimul timp si reclama. Isi castigase deja renumele si, ca atare, sumele ce le incasa din acest lucru nu mai erau neinsignifiante. Acum isi putea permite orice, dar timpul o cam ingradea. Alergatura dintr-un oras intr-altul, contractele, spectacolele de moda, sedintele foto, intalnirile cu diversi creatori cat si dorinta ei de a mai avea inca o viata privata - de care insa, din pacate, nu prea avea timp - o faceau sa se simta ca intr-un carusel ametitor.
Se putea spune ca-i sta lumea la picioare. Paparazzi erau acum si pe urmele ei, desi nu era ea chiar atat de celebra ca si primele mari modele ale lumii, dar timp inca mai avea. Era in ascensiune iar tot ce se intamplase in viata ei in ultimele optsprezece luni ii arata ca poate, ca are cu ce si ca toate caile ii stau deschise.
Era tanara si, in ciuda varstei ei, traise deja o gramada.

Saptamana trecuta la Monte Carlo, un armator grec ii ceruse mana. O amuzase cererea, el fiind cu aproape un cap mai scund decat ea, 32 ani mai in varsta, insa cu o avere considerabila.
Vara trecuta ii facuse curte un descendent de vita nobila, dar cu averea cam pe duca, mare amator de jocuri de noroc si nelipsit client prin cazinouri. O prezenta agreabila, dealtfel, dar cu care ea nu avusese de gand sa-si lege viata. "Mai am timp" isi spunea mereu. Si avea dreptate.

In primavara trecuta nu avea nici o idee ca peste cateva luni viata ei va arata atata de diferit. Se gandea ca va merge pe cariera de model, insa nici ea nu crezuse ca ajunge atata de departe. Si asta se datora sarmului ei aparte. Era o fiinta vie, clar, atat in adevaratul sens al cuvantului, cat si la figurativ. Intelegea glumele de societate, era isteata si de cele mai multe ori nu dadea raspunsurile asteptate. Era spontana. Acest lucru placea si camerei. Fotografii o considerau un model cu care era o placere de lucrat. Isi descoperise si singura avantajele si le servea din belsug manuitorilor de blitz-uri. Zambea. Chiar si cand era trista sau obosita stia sa scoata in evidenta ceva frumos. Chiar si o privire ingandurata, sub genele ei lungi capata un sens mistic. Nu aveau fotografii de ce sa se planga. Evident ca si lor, ca barbati, li se scurgeau ochii dupa asa o frumusete, insa aici era vorba de profesionisti.
Dintre toti fotografii cu care lucrase, cel mai mult il placuse pe Walter. Walter Ross. Il cunoscuse intamplator, in liftul cladirii editurii unei reviste in care ea urma sa apara pe coperta in luna noiembrie acum doi ani. Ea nu stia cine e el, el, pe atunci, inca nu stia cine e ea. Insa acolo avea loc intalnirea. Era 11 dimineata si in cateva minute trebuiau sa se intalneasca cu redactorul sef. Conversatia a fost de complezenta, simpla, ca intr-un lift, intre doua persoane necunoscute. Era insa de la inceput o complicitate intre ei. Zambete subtile si un clipit de pleoape. Si inca un zambet, cand vazusra ca trebuie sa coboare la acelasi etaj. Zambete si mai intetite cand se indreptasera in aceeasi directie pe acelasi hol. Si un hohot de ras, cand asteptasera in fata usii aceluiasi birou. Atunci stiau deja fiecare cine este. Au dedus. Le era clar. Acest inceput simplu avea sa duca la un lung sir de intamplari frumoase, asa cum doar din intamplare se intalnesc in viata. Nu sunt scheme prelucrate, ci evenimente pur si simplu. El devenise fotograful ei preferat si si confidentul ei. Ea devenise muza lui de inspiratie, un punct de baza in cariera lui si, la fel, prietenia fata de ea o resimtea si el.Era totul pe baza de reciprocitate.

Acum era cald. Foarte cald. In luna iulie la orele trei ale dupa amiezii, cand toata lumea cauta un bazin in care sa se racoreasca, ea trebuia sa faca sedinte de fotoshooting.
Vestea de saptamana trecuta o pusese pe ganduri. Vizita la cardiolog o nelinistise. Se nascuse cu o deformatie la atriul stang iar stressul din ultima vreme o facuse sa se simta slabita. Nu stia insa din ce cauza. Se decisese sa-si faca toata analizele iar la cardiologie aparuse surpriza. Nimeni nu stia despre acest lucru pana atunci, nici macar ea. Dar chiar afland vestea, isi spunea: "Ei, nu se moare dintr-atata! Sunt tanara, mai vreau sa fac atatea!" Si-si incorda vointa ca un arc de otel si mergea mai departe.

Treptele cladirii erau proaspat spalate, semn ca femeia de serviciu tocmai isi facuse datoria. Mirosea inca a solutie usor parfumata. "Macar face bine sa inspiri dupa praful de afara si mirosul tevilor de esapament si un pic de aer parfumat. Si, uf, bine ca am scapat de soare!" se gandise. Se indreptase spre lift. "DEFECT". "Bravo!" se gandea ea. "Acum trebuie sa mai si urc cele cinci etaje!" Pana la mansarda, unde isi avea Walter studioul, se gandea la o gramada: la arsita de afara, la prezentarea de moda de sambata trecuta, la creatoarea cu care nu se prea intelesese, ca era prea agitata, agitatie pe care pe ea o daduse peste cap, la stresul acumulat si apoi la dorinta de a merge undeva unde e liniste. Liniste si odihna. De asta avea ea nevoie. Simtea ca o cam lasa puterile pe la etajul trei, se oprise o clipa, trase adanc aer in piept, apoi urca mai departe...

"Buna, Walter! Uf, credeam ca nu mai ajung! Ce caldura insuportabila!"
Walter o cuprinse de umeri si o saruta prieteneste pe ambii obraji.
"Vino inauntru! Am pregatit o sticla de sampanie la gheata. Am si suc proaspat de portocale si fructe daca doresti. Hai, intinde-te pe canapea sa-ti mai tragi un pic sufletul." si disparuse in bucatarie. De acolo i se auzea vocea continuand: "Pune, te rog si niste muzica. Am cuparat zilele trecute un CD cu Enya. Il cautasem de mult timp, dar am dat acum din intamplare peste el."
"Oh, Enya!" se gandise ea. Ce bine era acuma sa asculte si muzica linistitoare... Chiar ii venea ca o manusa asta. Curma agitatia de afara. Pusese frumos CD-ul in CD player si parca era pe o alta lume. Din bucatarie se auzeau clinchete de pahare si un sunet metalic, semn ca Walter tocmai asezase paharele pe tava. Facuse cativa pasi spre geamul dispre peretele oblic al mansardei si privi pierduta si cu ochii mijiti intinderea orasului scaldat in soare. Acum nu se mai gandea la nimic. Era destinsa aproape. Se intorsese si se indreptase spre canapea. Lasase usor sa alunece pe fotoliul din partea dreapta a canapelei salul transparent de matase pe care il avusese la gat si se intinsese oblic, lenesa pe canapea. Trasaturile i se dezveleau frumoase in lumina oblica a mansardei. Firicele de praf ce se inaltau in incapere faceau ca razele soarelui sa devina absolut conturate: linii drepte dinspre geam inspre podea. Un joc de lumini si umbre care fascina. Se impletea atat de bine cu muzica.
Walter ajunsese cu tava pregatita. Un bol cu capsune prospete, mari si lucioase lasase loc in aer unul miros dulce-proaspat.
"Of, cat rasfat!" rasese ea, ridicandu-se un pic din pozitia de semi-somnolenta in care alunecase.
"Nu e mare lucru. Ma gandeam ca ne-ar face bine daca am incepe destinsi. Si eu am avut o noapte cumplita. Am dormit prost, m-am zvarcolit toata noaptea si abia spre dimineata am reusit sa adorm. Trebuia insa sa ma trezesc, fiindca am avut de facut retusurile la niste imagini pe care le filmasem saptamana trecuta si am promis ca pana luni le voi termina. Tu ce ai mai facut?"
"Stii bine, sambata am avut prezentarea aceea de moda. Trebuie sa-ti spun ca madama m-a scos din minti. Era atata de stresata incat e comportase aproape ca o isterica. Nu m-a obosit pezentarea atata cat m-a obosit ea psihic. Creatiile erau reusite si totul a mers ca pe roate. Nu inteleg insa, de unde atata nebunie pe ea. Am rasuflat usurata cand am ajuns acasa. Nu mi-a mai trebuit nimica, m-a terminat. Ma aruncasem sub dus si de acolo direct in pat. Nu mai aveam chef sa aud si sa stiu de nimeni si de nimic. Of! Dar tu stii cum e uneori la astfel de prezentari..." zambise ea usor amar.
"Da, stiu."
Conversatia urma apoi lejera despre alte lucruri care nu mai aveau nimic comun cu lumea modei sau a fotografiei, la subiecte mondene, la stiri cotidiene, la pana de curent de la metrou, la pisica vecinului lui Walter care ii da tarcoale prin bucatarie atunci cand el nu era acasa, la vecina lui supraponderala care il intreaba mereu daca nu doreste ceva din piata, cand ea are program de cumparaturi si la cate si mai cate altele. Se scursese cam trei sferturi de ora din programul lorinceput cu pauza. Sticla de sampanie era aproape goala, in bol mai erau doar cateva capsuni iar din sucul proaspat presat de portocale mai ramasese o jumatate de carafa. Pe sticla, pe pahare si pe carafa, pana la nivelul la care mai erau ele pline, se stransesera deja broboane mari de apa care lasau lumina piezisa a soarelui sa dea luciri de stele. Stele de stropi in lumina. Enya isi continua alene ritmurile: "Who can say where the road goes/ Where the day flows? Only time./ And who can say if your love grows/ As your heart chose? Only time..."