joi, 25 februarie 2010

Mi-e teama sa fiu fericita...




Mi-e teama sa fiu fericita,
Mi-e teama sa fiu iar copil,
Mi-e teama ca nu sunt dorita,
Mi-e teama de-un zambet subtil.


Mi-e teama sa ard nerabdarea.
Astept ca si cand nu as fi.
Mi-e teama sa pierd inaltarea
Si-un zambet ce nu va mai fi...


Ma ard prin-nauntru cat zece,
Mocnesc fara sa caut un izvor.
Doar el ce-are apa mai rece,
Oprindu-ma astfel sa mor...


Astept intro mutire morbida,
Un pas ce ma-mpinge-n genuni
Si uit sa mai fiu iar candida,
Inscriindu-ma-ntrun sir de minuni.


Mi-e viata mai grea ca otelul,
Gandirea-mi e parca un arc
Intins, care-si cauta telul;
Lunecand insa, clipe se sparg...

Se reduce iar totul la zero,
Pornind de la plus infinit,
Ajungand un gand sa-mi dispere
Ca viata intreaga-i nimic............

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aici imi puteti scrie ce ganditi. Va rog, simtiti-va liberi...